Ce verificăm?

Verificăm o parte dintre afirmațiile doamnelor parlamentar, deși întreaga dezbatere pe marginea acestui proiect de lege este foarte interesantă și plină de argumente importante pe conținutul acestuia, de toate părțile.

Verificare

Cristina Pocora:

„În timp ce Inspecţia Muncii asigură exercitarea controlului în domeniul relaţiilor de muncă, securităţii şi sănătăţii în muncă, Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială are ca scop administrarea şi gestionarea plăţii beneficiilor de asistenţă socială. […] Să nu uităm că Inspecţia Muncii are un rol decisiv în combaterea muncii la negru, prin controlul tuturor categoriilor de angajatori, în legătură cu acordarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor faţă de salariaţii care desfăşoară activitate în baza unui contract individual de muncă. Numai în acest fel au putut fi efectuate 127.903 controale pentru combaterea muncii nedeclarate şi au putut fi identificaţi cei 14.096 de angajaţi la negru, la nivelul anului 2014, Inspecţia Muncii dând amenzi de 62.567.600 de lei pentru munca fără forme legale, conform raportului acestei instituţii.”

Afirmaţia este adevărată. Cele două instituţii au obiecte de activitate diferite şi grupuri ţintă diferite prin natura persoanelor verificate (Inspecţia Muncii verifică persoane juridice, în vreme ce ANPIS verifică persoane fizice). Datele privind activitatea Inspecţiei Muncii sunt corecte, fiind preluate din raportul pe anul 2014 al instituţiei.

„Mai mult decât atât, prin ordonanţa de urgenţă se prevede că Agenţia Naţională pentru Inspecţia Muncii şi Securitate Socială este condusă de un preşedinte cu rang de secretar de stat, numit şi eliberat din funcţie prin decizie a prim-ministrului, la propunerea ministrului muncii. Or, dacă inspectorii de muncă, în calitate de funcţionari publici, sunt subordonaţi unui secretar de stat numit politic, rezultă că şi acţiunile lor de control vor fi imposibil de realizat, în contextul în care independenţa faţă de orice schimbare guvernamentală este o condiţie privind exercitarea unui control eficient.”

Afirmaţia este falsă. Nu există o corelaţie directă şi obligatorie între numirea politică a conducerii şi exercitarea funcţiei de control a unei instituţii. Această corelaţie este mai curând determinată de cultura politică, într-o situaţie similară fiind, de exemplu, preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice, preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor etc. De asemenea, şi până la această modificare, prin Legea 108/1999 privind înfiinţarea şi organizarea inspecţiei muncii, acest organism era condus de un inspector general de stat, numit prin ordin al ministrului muncii.

Rovana Plumb:

„Personalul din aceste instituţii supuse procesului de reorganizare amintit nu îşi pierde locul de muncă. Agenţia Naţională pentru Inspecţia Muncii şi Securitate Socială preia posturile şi personalul din cadrul Inspecţiei Muncii şi al Agenţiei Naţionale pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, cu respectarea tuturor drepturilor conferite de funcţia publică.”

Afirmaţia este adevărată. Potrivit art. 5 (11) din OUG 86/2014, Agenţia Naţională pentru Inspecţia Muncii şi Securitate Socială „preia posturile pe bază de protocol de predare-primire, precum şi personalul din cadrul Inspecţiei Muncii şi al Agenţiei Naţionale pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, cu încadrarea în numărul maxim de posturi aprobate şi cu respectarea regimului juridic aplicabil fiecărei categorii de personal, fără afectarea drepturilor salariale.”

„Scopul acestei reorganizări este eficientizarea şi optimizarea activităţilor de control în domeniul relaţiilor de muncă, al sănătăţii şi securităţii în muncă, precum şi în domeniul social. Astfel, prin crearea unei instituţii unice, care să coordoneze domeniile mai sus menţionate, se propune alinierea la principiile europene în domeniu, în vederea întăririi capacităţii administrative. […] Mai mult, prin managementul unitar al bazelor de date din domeniile muncii şi beneficiilor sociale se asigură un control riguros asupra beneficiarilor de asistenţă socială, cât şi asupra angajatorilor şi angajaţilor, în vederea eliminării fraudelor.”

Argumentele privind oportunitatea reorganizării sunt parţial false. Astfel, principiile europene în domeniu nu prevăd în mod explicit necesitatea unei comasări instituţionale, ci o creştere a capacităţii administrative a ANPIS (ceea ce poate însemna inclusiv personal suplimentar, resurse suplimentare etc.). De asemenea, argumentul creşterii rigurozităţii controlului este minimalist, având în vedere că o parte semnificativă din informaţiile prin care s-ar putea identifica persoanele care primesc beneficii sociale în timp ce sunt şi angajate, de exemplu, ar fi putut fi colectate prin integrarea bazelor de date de la ANOFM sau Inspectoratele Teritoriale de Muncă.

Claudia Boghicievici:

„Pe Ordonanţa nr.86/2014 nu a existat nicio dezbatere.”

Afirmaţia este adevărată. Arhiva Ministerului Muncii din decembrie 2014 arată că această OUG nu a fost în dezbatere publică pe site-ul ministerului. Mai mult, potrivit Notei de fundamentare de pe website-ul Guvernului, atât secţiunea „Consultările efectuate în vederea elaborării prezentului act normativ”, cât şi secţiunea „Activităţi de informare publică privind elaborarea şi implementarea prezentului act normativ” au textul „Prezentul act normativ nu se referă la acest subiect” când vine vorba de consultarea sau informarea societăţii civile.

Liliana Mincă:

„Pentru că tot avem presa în sală, ar trebui să ne uităm să vedem câţi din semnatarii acestei moţiuni, 113, sunt prezenţi astăzi în sală. […] Pentru prima dată, în Parlamentul României fiind, mă uit în bănci şi nu-mi vine să cred că, fiind prima dumneavoastră moţiune simplă, a noului PNL, nu aveţi în sală nici măcar cincizeci, nici măcar jumătate din cei 113 care aţi semnat această moţiune. Ruşine!”

Afirmaţia este falsă. Moţiunea a fost semnată de 109 deputaţi PNL, iar la vot au fost 111 voturi pentru, împotriva moţiunii – 192, şi 20 de abţineri. De asemenea, în ceea ce priveşte prezenţa la vot, din cei 327 deputaţi prezenţi, 154 au fost de la PSD, 96 de la PNL, 8 de la PPDD, 12 de la UDMR, 15 de la minorităţi, 24 de la PC-PLR şi 18 neafiliaţi.

Intervine şi Aurelia Cristea:

„Înfiinţarea agenţiei prin comasarea celor două instituţii se realizează cu preluarea posturilor şi a personalului aferent, precum şi cu respectarea regimului juridic al fiecărei categorii de personal, cu menţinerea drepturilor salariale. Este vorba doar de o reorganizare, iar angajaţii nu-şi vor pierde posturile. Repet şi subliniez: angajaţii nu-şi vor pierde posturile.”

Afirmaţia este adevărată. Potrivit art. 5 (11) din OUG 86/2014, Agenţia Naţională pentru Inspecţia Muncii şi Securitate Socială „preia posturile pe bază de protocol de predare-primire, precum şi personalul din cadrul Inspecţiei Muncii şi al Agenţiei Naţionale pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, cu încadrarea în numărul maxim de posturi aprobate şi cu respectarea regimului juridic aplicabil fiecărei categorii de personal, fără afectarea drepturilor salariale.”

„Înfiinţarea unei noi instituţii s-a impus şi ca urmare a deficienţelor constatate de Curtea de Conturi.”

Afirmaţia este parțial falsă, prin faptul că sugerează că reorganizarea ar veni ca urmare a deficienţelor identificate prin controlului Curţii de Conturi. Or, potrivit legii, Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public. Recomandările formulate de Curtea de Conturi sunt instrumente prin care autorităţile îşi îmbunătăţesc utilizarea şi performanţa resurselor publice alocate, iar decizia de oportunitate a înfiinţării / desfiinţării / comasării unor instituţii nu este în atribuţiile sale. Mai mult, în cel mai recent raport al Curţii de Conturi, niciuna dintre recomandările care vizează ANPIS nu include recomandări de reorganizare.

Concluzie

Deşi ambele tabere care au intervenit pe conţinutul legii propuse au avut şi afirmaţii false, şi afirmaţii adevărate, este important de remarcat faptul că argumentele prezentate fac apel la informaţii factuale, prezentând viziuni politice diferite, care merită analizate în ansamblul lor.