Într-o postare pe Facebook, un utilizator susține că boala Lyme este o invenție recentă. Spune că „după anii 2000 a început să apară și în România” și că „acum aflăm că este o mizerie creată de Big Pharma”.

Alți utilizatori susțin că în anii  ’70-’80, nimeni nu s-ar fi îmbolnăvit de Lyme, deși „mai erau căpușe”.

Atașat postării analizate este și o fotografie care conține textul unui mesaj de pe platforma X:

„RFK Jr. a avut dreptate despre faptul că boala Lyme a fost creată ca o armă biologică într-un laborator din Plum Island, chiar lângă coasta Connecticutului. Misterioasa boală transmisă prin căpușe a început să se răspândească în jurul zonei respectivă la sfârșitul anilor ‘60, care coincide cu locația facilității de producția a armelor biologice a guvernului SUA. Boala Lyme nu a devenit o problemă semnificativă până în mijlocul anilor ‘70, totuși trei boli foarte virulente transmise de căpușe (…) au început să apară chiar lângă locul de cercetare al armelor biologice al insulei Plum.”

Laboratorul de arme biologice și afirmațiile lui RFK Jr.

Robert F. Kennedy Junior, un politician antivaccinist, cunoscut pentru că răspândește conspirații și dezinformare, este pe cale să ajungă la conducerea departamentului de sănătate al SUA în administrația Trump.

Înainte de a primi votul din Senat pentru nominalizarea sa, a avut loc o audiere în care Robert F. Kennedy Jr. a încercat să se distanțeze de conspirațiile și afirmațiile false pe care le promova în trecut, scrie Washington Post.

Când a fost întrebat dacă încă mai crede că boala Lyme a fost creată ca armă militară biologică, RFK Jr. s-a contrazis pe sine și a susținut: „Nu am crezut niciodată asta (…) Nu am spus niciodată, în mod definitiv, că boala Lyme a fost creată într-un biolaborator”.

Această afirmație este falsă. AFP a arătat că Kennedy și-a dedicat un episod întreg al podcastului său din ianuarie 2024 bolii Lyme, unde a discutat despre conspirația legată de Insula Plum și a afirmat că este „foarte probabil ca boala să fi fost o armă militară”.

După audierea lui RFK Jt., jurnaliștii de la AFP au verificat postarea de pe X care a fost promovată de utilizatorul Facebook din România și pe care o analizăm și noi. Și aceștia au arătat că boala Lyme nu ar fi putut să fie o armă biologică dezvoltată într-un laborator din Insula Plum. 

Conform sursei citate, Durland Fish, profesor la Universitatea Yale care a devenit în 1990 director al Centrului de Cercetare a Bolii Lyme, a declarat că laboratorul nu putea efectua cercetări asupra acestei boli, fiindcă nu avea facilități adecvate de izolare sau echipamente de protecție pentru angajați.

Fish, care a lucrat cu Burgdorfer (cel care a descoperit boala Lyme) în timpul studiilor acestuia, a mai spus că nu există nicio dovadă că boala a fost creată de oameni și că nici nu ar fi o armă bună, petru că se răspândește prin mușcături de căpușă și poate fi tratată cu antibiotice. 

Și alți specialiști susțin că nu există nicio bază științifică pentru a sugera că boala Lyme își are originea pe Insula Plum și că dovezile științifice indică tocmai contrariul.

Conspirațiile privind boala Lyme și alte afirmații făcute de RFK Jr. au fost demontate în repetate rânduri vezi aici, aici, aici, aici, aici sau aici. Afirmația potrivit căruia boala Lyme a fost creată în laborator a fost dezmințită și de Fundația Americană pentru Boala Lyme, care a transmis că există dovezi ample ce indică faptul că atât căpușele, cât și bacteria erau prezente în SUA cu mult înainte de înființarea facilității de pe Insula Plum.

Boala Lyme

Boala Lyme este o infecție care se transmite oamenilor prin mușcătura căpușelor, cauzată de bacteria Borrelia burgdorferi. Boala a fost descoperită pentru prima dată la finalul anului 1975 în zona Lyme, Connecticut, din Statele Unite ale Americii, de unde provine și numele său. Aceasta a fost identificată după ce două mame au cerut ajutor medical cu privire la izbucnirea mai multor cazuri de artrită și artrită juvenilă în familiile lor și în împrejurimi.

Din cauza unor simptome inexplicabile și a unor diagnostice nepotrivite, mamele au contactat Departamentul de Sănătate de Stat din Connecticut și Școala de Medicină Yale, fapt care a dus la o investigație mai largă, care a caracterizat apoi boala Lyme, conform unui articol științific al Universității Yale. După aceste acțiuni, boala a fost studiată în anii următori. 

Simptomele bolii Lyme depind de perioada de timp în care a fost prezentă infecția în organism, dar primul semn poate să fie o erupție cutanată roșie, rotundă, în expansiune. În cazul în care simptomele nu sunt tratate la timp, persoanele infectate pot dezvolta probleme neurologice, cardiace sau artrita Lyme.

Bacteria care provoacă boala Lyme exista cu mult timp înainte să o descoperim

Deși a fost identificată prima dată în anii ’70, o echipă de cercetători condusă de Școala de Sănătate Publică a Yale a descoperit că bacteria care provoacă boala Lyme este de fapt mai veche și că circula prin păduri timp de cel puțin 60.000 de ani. Deci, cu mult timp înainte să fie descoperită de oameni. 

Studiul a arătat că epidemiile de boala Lyme nu au fost cauzate de o introducere recentă a bacteriei sau de o schimbare evoluționară (cum ar fi o mutație care ar face bacteria mai ușor de transmis). Pentru prima dată, genomul complet al bacteriei bolii Lyme a fost secvențiat de la căpușe de căprioară pentru a reconstrui istoria lui, fapt care a arătat că îmbolnăvirile sunt de fapt legate de schimbările ecologice mari din America de Nord, cum ar fi defrișarea pădurilor și explozia populației de căprioare din ultimul secol.

Aceste aspecte au creat condiții optime pentru răspândirea căpușelor.

„Bacteria bolii Lyme a fost de mult endemică (…) Dar defrișarea și suburbanizarea ulterioară a unei mari zone din New England și Midwest a creat condiții pentru capușele de căprioară – și bacteria bolii Lyme – să prospere”, a spus Katharine Walter, cea care a codus studiul. 

De asemenea, boala Lyme a fost descoperită și la o mumie care a trăit în urmă cu 5.000 de ani. Cea mai veche mumie europeană cunoscută, găsită în Alpii Ötzal, avea în oasele sale urme ale bacteriilor responsabile pentru boala Lyme, conform analizelor ADN-ului mitocondrial. Deși infecția nu i-a cauzat moartea, cercetătorii de la Universitatea din Toronto sugerează că ar fi putut contribui la pierderea masei osoase de care suferea. Această descoperire demonstrează că boala Lyme a afectat oamenii dintotdeauna.

Nu am identificat surse publice înainte de anul 2000 care să indice anul în care boala Lyme a fost descoperită oficial în România. Cu toate acestea, un articol științific legat de boala Lyme semnat de cercetători români a fost realizat în anul 1988. 

Un alt studiu care a evaluat proporția de persoane dintr-o populație care prezintă anticorpi specifici împotriva bacteriei care provoacă boala Lyme a fost realizat în 13 județe, în cursul anului 1999. Au fost testate 1598 de seruri provenite de la donatori de sânge sănătoși și 1048 de seruri de la lucrători forestieri.

Studiul, realizat de cercetători români afiliați cu instituții de sănătate și cu Universitatea de Medicină „Carol Davida” din București, a arătat că lucrătorii forestieri au fost expuși la bacteria Borrelia burgdorferi mai des decât donatorii de sânge, iar cei care au fost mușcați de căpușe au avut o probabilitate mai mare de a dezvolta anticorpi împotriva bacteriei. În Maramureș, mai mulți donatori de sânge au fost expuși la bacterie comparativ cu alte județe, dar în Arad lucrătorii forestieri au fost cel mai afectați deoarece județul avea o densitate mare de căpușe care transmit bacteria.

Cercetarea mai preciza că în Europa, căpușa Ixodes ricinus este principalul purtător care transmite bacteria la oameni și animale, care este răspândită pe scară largă și în România.

Cercetătorii explică faptul că în România au fost raportate doar câteva cazuri de boală Lyme (înainte de a fi realizat acest studiu din 1999). Ei au menționat că până la realizarea cercetării nu existau date clare despre cât de frecventă este această infecție în România, motiv pentru care au realizat studiul, care a fost publicat în Jurnalul European de Epidemiologie.