Un articol cu titlul “Diamante în subsolul Moldovei – Zăcământ uriaş de pietre preţioase” induce ideea că România ar dispune de astfel de resurse minerale, a căror exploatare nu reprezintă o prioritate pentru autorități.
Textul a fost distribuit pe pagina România Liberă, care folosește numele cotidianului omonim, dar care are referințe către site-ul stirileromanilor.ro. Postarea a strâns sute de comentarii, reacții și share-uri.
Articolul a fost publicat inițial în cotidianul Libertatea, în anul 2014. Ulterior, a fost preluat, sub diferite forme, de diverse site-uri. Printre acestea se numărănewsteam.ro și magnanews.ro, care au adăugat elemente ce țin de presupuse planuri de explorare ale Rusiei, dintr-un zăcământ similar.
Ștefan Marincea, cercetător științific superior gradul I și fost director al Institutul Geologic al României, specializat în mineralogie, cristalografie și geochimie, a explicat, pentru Factual.ro:
“Prin anii ‘70 s-au remarcat o serie de similitudini între așa-numita Platformă Moldovenească, care există la adâncimi de minim 900 de metri pe teritoriul României și așa-numitul Scut Siberian. În realitate, formațiunile acestei Platforme Moldovenești sunt similare cu ceea ce aflorează (n.r. – apariția la suprafață, pe un anumit teren, a rocilor subiacente) pe teritoriul Ucrainei, așa-numita formațiune de Krivoi Rog. Aceasta contine șisturi cristaline și granite. Paralelismul cu Platforma Siberiană e oarecum forțat, pentru că oricum acolo se găsesc inclusiv aceste formațiuni de Krivoi Rog. Formațiunea diamantiferă care se exploatează trebuie să conțină o rocă mamă, care se numeste kimberlit”, spune Ștefan Marincea.Pentru o exploatare eficientă, acest tip de rocă trebuie să fie cât mai aproape de suprafață. Potrivit geology.com, doar în cazul unor activități vulcanice intense în trecut sau ca urmare a impactului unui asteroid ori datorită compoziției meteoriților care sunt arși în atmosferă până să atingă solul, aceste roci ajung aproape de suprafață și pot fi extrase.
“Platforma Moldovenească nu conține kimberlite, aceste roci în care se găsesc diamante. Cu toate acestea, termenul de diamant i-a făcut pe mulți să tresară înainte de ’89, astfel că au existat campanii de căutare în sedimentele râului Prut. Bineînțeles că nu au găsit nimic, pentru că premisa era una pur teoretică și lansată de persoane care nu cunoșteau în detaliu geologia acestei platforme. Nu există această posibilitate, pentru că formațiunea diamantiferă din Scutul Siberian este foarte departe și diferită în urma a ceea ce am interceptat noi în foraje la peste 900 de metri. E imposibil de găsit diamante la această adâncime”, explică Ștefan Marincea.
Cât despre apariția în spațiul public a acestei teorii, cercetătorul Ștefan Marincea spune că totul își are rădăcinile în politice statului român de dinainte de 1989.
“Teoria a fost clasată ultrasecret la nivelul conducerii Institutului pentru Metale Rare, care era, la vremea respectivă, o întreprindere a Securității populată cu semidoctism. Acolo făceau geologie pe resurse critice, cum ar fi uraniu și toriu. Sub aceste auspicii au ajuns la “autosuficiență” științifică, încât unul dintre geologii lor șefi, un profesionist de altfel, când a văzut ce subordonați are, a secretizat tot ce scriau. Practic, aceștia, chiar dacă nu găseau nimic, trebuiau să caute în continuare. Acum le văd perlele răbufnind pe Facebook și în teze. Kimberlite nu s-au descoperit niciodată pe teritoriul României. Nouă ne lipsesc două categorii de elemente rare și critice. România nu are elemente platinoide și diamante. Nu există context geologic favorabil pentru asemenea acumulări. Le-am căutat, le-am investigat, le-am explorat. Nu avem asemenea rezerve. Avem în schimb alte forme ale carbonului, cum ar fi grafitul. Toate aceste lucruri se învață în anul 2 de Facultate”, conchide fostul director al Institutului Geologic al României.
Chiar dacă nu există resurse naturale în acest sens, România a fost în trecut un producător de diamante. Direcția de Informații Externe, precursoarea Serviciului de Informații Externe, a înființat în 1974, cu ajutorul spionajului industrial, o fabrică de diamante sintetice. Tehnologia replica, la o scară extrem de redusă, fenomenele naturale care duc la formarea diamantelor din scoarța terestră. De altfel, industria diamantelor făcute în laborator este în creștere, mai ales datorită prețului mai mic al pietrelor sintetice, care nu prezintă nicio diferență vizibilă față de cele naturale.
