Printre miturile care circulă în spațiul românesc și care se referă la evenimente sau locuri neobișnuite din timpuri apuse, două au dobândit o notorietate aparte: tunelurile dacice și uriașii care ar fi populat pământurile noastre. Aceste două teorii fac și subiectul unui videoclip postat recent pe Facebook – și care a adunat sute de mii de vizualizări.

Pagina „Cunoștințe Folositoare”, care postează videoclipul, a fost creată în 2020 și are zeci de astfel de videoclipuri, bazate pe conspirații.

În realitate, aceste teorii nu sunt susținute de lumea științifică.

Antropologul Andrei Soficaru a fost de acord să analizeze, pentru Factual.ro, videoclipul cu dezinformările privind tunelurile secrete și craniile de giganți, care ar fi fost descoperite în România.

„Ni se vorbește de un așa zis uriaș, dar nu știm unde a fost descoperit și de către cine; nu avem o localitate, ci ar fi vorba de niște geologi. O cercetare științifică (de tip arheologic sau geologic) se efectuează de către un personal autorizat, conform unor avize date de instituții abilitate. Astfel se știe exact când, cine, unde și ce a săpat.

Se trece la descrierea pietrei, care ar conține aur, granit și wolfram. Aurul și wolframul sunt elemente chimice ce nu se găsesc amestecate în natură, iar granitul e o rocă. Se vede că cel care a scris textul nu are astfel de cunoștințe. Povestea continuă cu un așa-numit tunel găsit în localitatea Cornea; în registrul arheologic exista așa ceva, dar acolo s-a descoperit cu totul altceva”.

Datele arheologice arată că, de fapt, în localitatea Cornea au fost descoperite vestigii preistorice aparținând culturii Tiszapolgár – nicidecum un tunel secret subteran.

Antropologul consultat de Factual.ro este convins că informațiile prezentate în videoclip sunt pură fantezie. „Fantezia, că e o fantezie, implică un element de putere – Securitatea -, care ar fi sigilat respectivul tunel și a făcut ascunse acele descoperiri. Evident că scheletul e trimis la Moscova și de atunci nu s-a mai auzit nimic de el. Curios e că nu l-au trimis la Institutul de Antropologie din București, care exista din 1935… dar autorul nu știe că există așa ceva. Asemenea texte situează o descoperire deosebită într-un loc greu accesibil, iar descoperirea dispare, deci e un întreg scenariu care, de fapt, nu se bazează pe ceva palpabil.

Soluția în găsirea acestor uriași e dată prin percepția extra-senzorială, un mod de cercetare pseudo-științific și neagreat în arheologie. Iar aici e citată un autor dintr-o revistă de profil… paranormal.

Dacă mergem mai departe, ni se citează o descoperire din Scăeni, dar același RAN nu menționează așa ceva; la fel și cu mitica Argedava, care este atribuită sitului de la Popești, din jud. Giurgiu și unde se găsesc oase umane, dar care sunt normale. La fel ca noi.

Alt argument e că istoria vrea să ascundă astfel de descoperiri. Să repetăm modelul: un loc puțin cunoscut, o descoperire care se pierde ori e ascunsă și, apoi, istoria oficială care nu dorește să se facă cunoscute astfel de lucruri. Și apoi este citat Densușianu cu o carte mai mult decât fantezistă și despre care se știa încă de la scrierea ei că nu are vreo legătură cu realitatea. Și se revine la un localnic din Popești, care a „săpat cu mâna lui” uriași… La un simplă verificare, astfel de lucruri nu se confirmă”.

(n.r. – sublinierile ne aparțin)

Miturile despre uriaşi au apărut încă din antichitate și au persistat până astăzi. Potrivit Enciclopediei britanice, termenul gigant derivă (prin latină, de la Gigantes) din mitologia greacă, unde existau creaturi monstruoase și sălbatice, de dimensiuni colosale. Potrivit poetului grec Hesiod, ei erau fii ai lui Ge („Pământ”) și Uranus („Cer”).

Cine sunt adevăraţii „giganţi”

Gigantopithecus, descoperit în 1935 de antropologul Ralph von Koenigswald, era o primată, o specie uriaşă de maimuţă, care a trăit în zona Asiei, astăzi dispărută. 

De altfel, existenţa acestui Gigantopithecus a fost confirmată de studii scrise şi de numeroase descoperiri arheologice în peşterile din Liucheng sau site-urile de la Hubei şi Guangxi, toate din China. Au fost descoperite, în special, cranii, mandibule și oase ale braţelor. Resturi ale acestei specii au fost descoperite şi în Vietnam, dar şi în alte zone ale Asiei de sud-est.