Verificăm cât de adevărate sunt declarațiile politicienilor și postările virale de pe rețelele sociale.
Pe 17 septembrie 2014 deputatul PPDD Tudor Ciuhodaru declara în Parlamentul României următoarele: „E clar că cei care ne conduc au pierdut orice contact cu realitatea. În condiţiile în care peste 50% din populaţia României trăieşte la limita sărăciei, iar aproximativ 30% sub această limită, domnii aceştia habar n-au că există copii care nu au nici ce să mănânce”
Nu am putut identifica date care să ne permită să evaluăm dacă cei care ne conduc „au pierdut orice contact cu realitatea”, dar putem verifica acuratețea factuală a restului afirmației lui Tudor Ciuhodaru de îndată ce definim „limita sărăciei”.
Plecând de la definiții ale expunerii la sărăcie adoptate la nivel european, am reușit să găsim cifre despre gradul de vulnerabilitate al românilor. Am ales să ne raportăm la indicatorul preferat al UE – faptul de a fi „expus la riscul de sărăcie”. În acest caz, datele de care dispunem ne ajută să verificăm doar românii care trăiesc sub limită, nu și pe cei care sunt la limita sărăciei.
În UE, două metode populare de măsurare a expunerii la sărăcie sunt prin intermediul venitului sau prin gradul de expunere la „privațiuni materiale”.
Așa cum explică Eurofound, [PDF] evaluarea sărăciei prin intermediul venitului se face la nivel de țară și este o măsurătoare relativă. În funcție de venitul și standardele de viață dintr-un stat se schimbă și percepția a ceea ce înseamnă „sărăcia”. Cineva care ar fi considerat bogat într-o țară în care posibilitățile populației sunt modeste s-ar putea califica drept sărac într-o țară mai dezvoltată.
În Uniunea Europeană un indicator frecvent utilizat, care este inclus și în Strategia Europa 2020, la capitolul referitor la combaterea sărăciei și excluziunii sociale, este „riscul de expunere la sărăcie după transferuri sociale1”. Primul pas în evaluarea după acest standard este stabilirea unui prag de vulnerabilitate la sărăcie; în UE, acesta este setat la la 60% din venitul median echivalat disponibil la nivel național (după transferuri sociale). Persoanele care sunt expuse la sărăcie conform acestui indicator sunt cele care au un venit echivalat disponibil sub pragul de risc.
Ce înseamnă venit echivalat? El se calculează în felul următor: se împarte venitul total al unei gospodării după numărul membrilor. Acest număr este ponderat – 1 pentru primul adult, 0.5 pentru ceilalți membri ai gospodăriei care au peste 14 ani și 0,3 pentru fiecare membru sub 14 ani.
Ce înseamnă transferuri sociale? Indemnizații (de invaliditate etc), ajutor de șomaj, pensii non-contributive, alocații, și alte forme de ajutor social sub formă de bani.
Acest indicator măsoară, deci, dacă o persoană este expusă la sărăcie, după ce primește formele de ajutor social la care are acces, în comparație cu ceilalți locuitori ai țării. În 2012, Conform Eurostat
Dacă este să luăm în considerare indicatorul „expunerii la sărăcie după transferuri sociale”, care măsoară venitul unei familii după ce a primit toate tipurile de venit la care are acces, inclusiv alocații sau indemnizații, atunci afirmația Domnului Tudor Ciuhodaru este puțin exagerată.
Dacă luăm în calcul expunerea la sărăcie a unei familii înainte de a primi ajutor social, atunci 28% dintre români se găsesc în această situație. Am putea să interpretăm această cifră ca însemnând că aceștia trăiesc „sub limita sărăciei”, ceea ce ar însemna că o parte din afirmația Deputatului Ciuhodaru este corectă.
În ultimii ani, o abordare prin care se măsoară gradul de sărăcie exclusiv prin intermediul venitului este considerată imperfectă. De ce? Prezența unui venit nu garantează, în sine, un trai decent. Cu toții înțelegem intuitiv că sărăcia este o stare în care o persoană este vulnerabilă și nu are aceleași posibilități de a își maximiza potențialul sau a își ameliora caliatea vieții precum ceilalți. Astfel, un al doilea indicator al sărăciei care este popular în UE și se regăsește și în Strategia 2020 este gradul de expunere al populației la „privațiuni materiale severe”. Conform definiției europene, oamenii care suportă privațiuni materiale severe sunt cei care se găsesc în cel puțin 4 din următoarele 9 situații:
Tot Eurostat ne arată că în 2012, 6.391.000 dintre români (=29,9% din populație) erau expuși la privațiuni materiale severe.
Folosind datele disponibile până în acest moment (valabile doar pentru anul 20122), putem judeca afirmația deputatului Ciuhodaru cum că „aproximativ 30%” dintre români trăiesc „sub limita sărăciei” ca fiind adevarată, dacă interpretăm faptul de a fi sub limita sărăciei ca însemnând starea de expunere la privațiuni materiale severe.
1 Prin strategia Europa 2020, statele membre UE și-au propus să reducă sărăcia și excluziunea socială ridicând din sărăcie 20 de milioane de persoane. Indicatorul după care se va evalua dacă s-a atins acest target e format din 3 componente: numărul de oameni care sunt expuși la sărăcie după transferuri sociale; numărul de oameni care sunt supuși la „privațiuni materiale severe” și numărul de oameni care trăiesc în cămine unde „intensitatea muncii” (adică gradul de angajare pe piața de muncă) este foarte scăzut.
2 sub rezerva că cifrele pentru anii următori ar putea să difere.
Acest fact-check este produsul exclusiv al efortului echipei Factual. Într-o lume plină de dezinformări, ne bucurăm să putem contribui la informarea corectă a publicului.
AJUTĂ-NE SĂ FACEM MAI MULT
SEO optimized by sem.ro SEO agency.
