Ce verificăm?

1. Dacă s-a mărit preţul gazelor la data de 1 iulie și cui s-a datorat mărirea.
2. Dacă se importă mai multe gaze din Rusia și cui se datorează această decizie.

Verificare

Pentru a verifica declarația lui Victor Ponta trebuie să explicăm pe scurt cum funcționează piața gazelor în România și cum se armonizează cu cea europeană. Întrucât prețurile din România erau la un nivel mult mai mic decât media europeană, România a agreat cu instituțiile financiare internaționale (încă din 2011) un calendar de creșteri graduale de preț, cu scopul de a integra țara în piața europeană unică de energie.  Creșterile vizau atât consumatorii casnici (până la 31 decembrie 2018) dar și pe cei industriali (până la 31 decembrie 2014).

Calendarul creșterilor a fost transpus în legislatia nationala prin HG nr. 22/ 2013 privind stabilirea preţului de achiziţie a gazelor naturale din producţia internă pentru piaţa reglementată de gaze naturale. Conform acestei hotărâri, în segmentul reglementat de piaţă preţul producţiei domestice de gaz ar fi trebuit să crească la 1 iulie 2014 de la 89,4 RON/ MWh la 109,00 RON/ MWh pentru consumatorii non-casnici, şi de la 51,80 RON/ MWh la 53,3 RON/ MWh pentru consumatorii casnici (vezi tabelul de mai jos).

Piaţa gazului natural din România e împărțită în două segmente:

1. segmentul reglementat (48, 65% din consum) → în care preţurile pentru marfa propriu-zisă, precum şi preţurile finale, deci cele care includ gazul propriu-zis, dar şi costurile de transport, distribuţie şi înmagazinare, sunt fixate de reglementator;
2. segmentul concurențial, „la liber” (51,35% din consum) → furnizorii şi clienţii negociază preţul gazului.

Pentru consumatorii casnici, creşterea s-a desfăşurat confom calendarului, neexistând o mărire specială dictatată de guvern, ci doar respectarea calendarului iniţial de liberalizare.

Însă pentru consumatorii non-casnici din segmentul reglementat creşterea de preţ nu a mai avut loc, fiind înlocuită de „îngheţarea” preţului la 89,4 RON/ MWh până la 31 decembrie 2014. Explicația o găsim în HG nr. 511/2014, adoptată de Guvern în 30 iunie: preţurile pe piaţa domestică se apropiaseră mai devreme decât era anticipat de preţul de convergenţă cu media europeană, La finalul perioadei de „îngheț” – 31 decembrie 2014 – prețurile ar trebui liberalizate, adică decise prin întalnirea cererii cu ofertei, clienţii din segmentul reglementat al pieţei urmând astfel să fie împinşi în cel concurenţial.

Din ce e compus prețul final al gazelor pe piaţa reglementată? Prețul plătit de clientul final include:

• preţul pentru producţia domestică;
• un preţ corespunzător unei cantităţi determinate de ANRE* ce trebuie importată de furnizori;
• tarifele de transport, distribuţie şi furnizare;

Consumatori casnici

Consumatori non-casnici (reglementați)

Preţul de import continuă să fie mai mare decât preţul producţiei domestice astfel încât, într-adevăr, o creştere a cotei de import ar fi putut genera o creştere a preţurilor (cota de import crește prin reglementările lunare date de ANRE privind proporția de gaz de import ce trebuie importată de furnizori în coşul de gaze destinat consumatorilor). Conform reglementărilor ANRE, cota de import a atins următoarele procente în lunile iunie și iulie

Concluzie

1. Preţul de vânzare  al producţiei domestice de gaz natural nu s-a mărit în luna iulie pentru clienţii non-casnici. Dimpotrivă, calendarul de liberalizare pentru consumatorii non-casnici din piaţa reglementată a îngheţat, in conformitate cu modificarile aduse acestuia de catre guvern prin HG 511/ 2014.
2. Preţul de vânzare al producţiei interne la gaz natural pentru clienţii casnici a crescut în linie cu vechile angajamente ale guvernului, transpuse atât în HG 22/ 2013, cât şi în mai recenta HG 511/ 2014.
3. Preţurile finale au crescut după cum urmează
   1. pentru clienţii casnici cu 4.3% în urma aplicării calendarului de liberalizare nemodificat pentru casnici, pe fondul unei uşoare creşteri a costului mediu unitar pentru serviciile de transport.
   2. pentru clienții non-casnici (industriali) cu 2.7% în urma prescrierii unei cote mai mari de import de către ANRE. Tarifele de transport pot creste, in general, atunci cand anumite cheltuieli efectuate legitim si prudent de catre operatorul de transport sunt recunoscute in tarife, periodic, de catre ANRE.

Aşadar, preţul pentru consumatorii finali ai gazelor a crescut datorită condiţiilor de piaţa si mecanismelor de formare a preţului (în principal din creşterea costului de transport stabilit de ANRE) – independent de deciziile guvernului. Chiar dacă preţul pentru consumatorii finali a crescut, Premierul are dreptate când spune ca guvernul nu a acţionat pentru mărirea pretului gazelor.

Notă: ANRE este o instituţie independentă aflată sub control parlamentar, şi nu în subordinea Guvernului sau a Primului Ministru, conform legii de funcţionare a acesteia, anume Legea nr. 160/ 2012, elaborând reglementări independent de voinţa executivului.