Primul site de fact-checking pe politicile și declarațiile publice din România.
Baner
Barometru Factual

14.07.2018

Am auzit că Viorica Dancilă a avut o discuție cu Juncker și cu Timmermans, în care i-a intrebat: „Spuneți-mi, în Luxemburg avem abuz în serviciu?" „Nu." „În Olanda, domnul Timmermans, avem abuz în serviciu?” „Nu avem!" „În Germania?" „Nu!” „A, ok!”

Călin Popescu Tăriceanu

ALDE

Sursa afirmației: Ziare.com

Fals

Context

Călin Popescu Tăriceanu a fost invitat în cadrul emisiunii Sinteza zilei joi, 12 iulie 2018. În emisiune s-au purtat discuții privind legile justiției, Președintele Senatului făcând următoarele declarații:

 

Călin Popescu Tăriceanu: Am auzit că Viorica Dancilă a avut o discuție cu Juncker și cu Timmermans, în care i-a intrebat: „Spuneți-mi, în Luxemburg avem abuz în serviciu?” „Nu.” „În Olanda, domnul Timmermans, avem abuz în serviciu?” „Nu avem!” „În Germania?” „Nu!” „A, ok!”

 

Mihai Gâdea: Păi și dacă ei nu au, noi de ce l-am păstrat în Codul Penal?

Călin Popescu Tăriceanu: Vreți să vă spun de ce. Am avut o… A fost o discuție, la un moment dat, cu ministrul Toader, și nu spun nimic din culise, care să nu fie cunoscut public. Ministrul a spus: „N-o să se termine complet aceste abuzuri, daă nu scoatem din Codul Penal acest articol”. Politic, cu toții ne-am gândit că, daca luam această decizie, ce-o să fie? O nebunie. „Vreți să salvați pe cine? Pe Liviu Dragnea, că e acuzat de abuz în serviciu! Se personalizează totul imediat”. Mii de oameni acuzați de abuz… (…) După aceea, ministrul a zis: „Ar fi o soluție care mi se pare echilibrată. Haideți să lupm definiția din Codul Penal francez. De ce? Pentru că toată legislația de la noi, Codul Penal, toate codurile, sunt după legislația franceză din perioada lui Napoleon. Extracția e de origine franceză. Acolo e o definiție normală, pentru oameni normali, nu în care fiecare e suspectat de abuz în serviciu”. Și aia părea prea puțin pentru climatul de la noi. Dacă jumătate din populație ar ajunge să fie acuzată pentru abuz în serviciu, atunci cred că unii din câțiva procurori vor spune: „Da, e bine, asta e. Așa s-a ajuns la noi”.

Ce verificăm?

Dacă este sancționat abuzul în serviciu în țările la care face referire Călin Popescu Tăriceanu.

Verificare

Declarația făcută de Călin Popescu Tăriceanu nu este un caz izolat, ci se regăsește în cadrul unor verificări recente ale unor afirmații similare. Mai mulți politicieni din coaliția aflată la putere au dat exemple din țări europene în care lor li se pare că nu ar exista abuzul în serviciu. Inclusiv Călin Popescu Tăriceanu spunea ceva similar în luna mai – afirmație pe care am verificat-o la vremea ei


Abuzul în serviciu nu e dezincriminat.

În verificările noastre din trecut, am arătat de mai multe ori că la nivelul Uniunii Europene nu există, la momentul actual, o politică unitară, însă există tratate și convenții internaționale semnate și ratificate, prin care statele membre își asumă obligativitatea de a lua măsurile legislative necesare pentru incriminarea abuzului în serviciu.

 

Reiterăm, în acest sens, articolul 19 al Convenției ONU împotriva Corupției, care prevede abuzul de funcții (incriminat în România sub denumirea de abuz în serviciu):

 

„Fiecare stat parte are în vedere să adopte măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc a fi necesare pentru a atribui caracterul de infracţiune, în cazul în care actele au fost săvârşite cu intenţie, faptei unui agent public de a abuza de funcţiile sau de postul său, adică de a îndeplini ori de a se abţine să îndeplinească, în exerciţiul funcţiilor sale, un act cu încălcarea legii, cu scopul de a obţine un folos necuvenit pentru sine sau pentru altă persoană sau entitate.”

 

Conform acestui articol, toate statele membre au obligația de a proceda la adoptarea măsurilor legislative și de altă categorie, pentru incriminarea infracțiunii de abuz în serviciu, însă nu este prevăzută o formă unică de aplicare a articolului 19, motiv pentru care legislațiile interne ale statelor membre prezintă forme distincte de legiferare, dar care respectă obligația asumată prin tratat.

 

Verificarea afirmațiilor va avea la bază Studiul comparat al Uniunii Naționale a Judecătorilor din România, din noiembrie 2017, alături de studierea legislației țărilor respective. Acest studiu împarte statele membre ale Uniunii Europene în funcție de modul în care aceștia au integrat în legislația internă infracțiunea de abuz în serviciu, de putere sau de autoritate (ca denumiri generice), astfel:


(1) state care reglementează abuzul în serviciu constând în existenţa unui prejudiciu

(2) state în care abuzul în serviciu implică intenţia cu rea-credință a funcţionarului

(3) state în care abuzul în serviciu este reglementat prin incriminarea unor infracţiuni specifice (Franța, Germania, Luxemburg și Olanda).

 

În acest mod, țările la care face referire Călin Popescu Tăriceanu fac parte din cea de-a treia categorie a studiului, iar acest lucru presupune că infracțiunile care definesc acte de corupție specifice pot fi subsumate denumirii generice de „abuz în serviciu”, fără a se regăsi un text de lege expres care să dețină această denumire exactă.

 

Cum arată incriminarea abuzului în serviciu în cele 4 țări.

 

1. Franța:

Franța consacră în legislația Codului Penal francez, în cadrul Cărții a IV-a, Titlul III, Capitolul 2 „Atingeri aduse administrației publice comise de persoane ce exercită o funcție publică”, prin articolul 432-1, completat cu articolul 432-2 incriminarea faptei de abuz în serviciu, astfel:

 

Articolul 432-1

Fapta prin care o persoană depozitară a autorităţii publice, acţionând în exercitarea funcţiilor sale, ia măsuri destinate împiedicării execuţiei legii se pedepseşte cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 75.000 euro.

 

Articolul 432-2

Infracţiunea prevăzută la articolul 432-1 se pedepseşte cu zece ani închisoare şi cu amenda de 150000 euro dacă a fost urmată de efect.

 

Mai mult decât atât, în cadrul misiunilor vizând implementarea de către statele semnatare a Convenției de la ONU împotriva Corupției, Franța a indicat că implementarea în legislația franceză  a articolului 19 (cel care vizează abuzul în serviciu) s-a făcut prin modul de incriminarea a infracțiunilor de corupție în general, componentele legate de exercitarea abuzivă a funcției regăsindu-se în definirea mai multor infracțiuni.

 

Germania:

Înainte să trecem în revistă cele 16 articole care incriminează abuzul în serviciu în Germania, vrem să reamintim că inclusiv Ambasada Germaniei a arătat faptul că abuzul în serviciu este reglementat în această țară nu doar prin legislația penală, ci și prin legislație specifică (i.e. fiscală).

 

Într-adevăr, legislația penală germană este constituită în așa fel încât nu incriminează fapte cu caracter general, ci fapte sau acte concrete, specifice. Codul Penal german definește infracțiunile de corupție activă sau pasivă a funcționarilor publici la Capitolul 30, intitulat „Delictele în serviciul public”, după cum urmează:

 

Secțiunea 331:

Fapta unui funcționar public sau a oricărei persoane care are obligații în legătură cu serviciul public, care, în exercitarea serviciului său, cere, promite sau acceptă avantaje pentru sine sau pentru un terț va fi pedepsit cu închisoarea până la trei ani sau cu amendă.

Fapta unui judecător sau arbitru care cere, acceptă promisiuni sau beneficii, pentru sine sau pentru un terț, pentru exercitarea atribuțiunilor de serviciu sau în vederea unui viitor act judiciar, va fi pedepsit cu închisoarea de maxim cinci ani sau amendă. Tentativa se pedepsește.

 

Secțiunea 332:

Fapta unui funcționar public sau a oricărei persoane care are obligații în legătură cu serviciul public care pretinde, promite sau acceptă un avantaj pentru el însuși sau pentru un terț, pentru că a îndeplinit sau urmează a îndeplini un act, încălcând astfel îndatoririle de serviciu, va fi pedepsit cu o închisoare între șase luni și cinci ani. În cazuri mai puțin grave, pedeapsa nu poate depăși trei ani sau amendă. Tentativa se pedepsește.

Un judecător sau un arbitru care pretinde, promite sau acceptă avantaje pentru sine sau pentru un terț, în exercitarea atribuțiunilor de serviciu sau în vederea unei viitoare decizii judiciare, și prin aceasta își încalcă obligațiile de serviciu, va fi pedepsit cu închisoarea de la unu la zece ani. În cazurile mai puțin grave, pedeapsa este închisoarea de la șase luni la cinci ani.

 

Secțiunea 336:

Omisiunea de a acționa este echivalentă cu executarea unui act oficial sau un act de justiție în sensul secțiunilor 331 la 335.

 

Secțiunea 339:

Un judecător, un alt funcționar public sau un arbitru care, în desfășurarea unui proces sau în pronunțarea unei hotărâri judecătorești, influențează cursul justiției, în favoarea sau în dezavantajul uneia din părți, primește pedeapsa cu închisoarea între 1 an și 5 ani.

 

Secțiunea 340:

Funcționarul public care cauzează sau care permite să se cauzeze o vătămare corporală în timpul exercitării atribuțiilor sale de serviciu primește pedeapsa cu închisoarea între 3 luni și 5 ani. În cazurile cu consecințe mai puțin grave, se aplică pedeapsa de până la 5 ani sau o amendă. Tentativa se pedepsește.

 

Secțiunea 343:

Instanța aplică pedeapsa cu închisoarea între 1 an și 10 ani persoanei care, în calitate de funcționar public, participă la:

  • O procedură penală, o procedură privind încuviințarea reținerii
  • O procedură în materie contravențională sau
  • O procedură disciplinară
    și care cauzează unei alte persoane o vătămare, face uz de forță față de această persoană, o amenință cu folosirea forței sau exercită un abuz mental asupra acesteia, cu scopul de a o constrânge să declare, să susțină sau să omită să declare ceva în timpul procedurii respective. În cazurile cu consecințe mai puțin grave, se aplică pedeapsa cu închisoarea între 6 luni și 5 ani.

 

Secțiunea 344:

Dacă o persoană care participă, în calitate de funcționar public, la o procedură penală – cu excepția procedurii pentru pronunțarea unei măsuri care nu vizează privarea de libertate (secțiunea 11 alin. 1 nr. 8)- urmărește penal, cu bună știință, o persoană nevinovată sau o persoană care potrivit legii n-ar trebui să fie urmărită penal, sau participă la o astfel de urmărire penală, primește pedeapsa cu închisoarea între 1 an și 10 ani, iar în cazurile cu consecințe mai puțin grave, între 3 luni și 5 ani.

 

Secțiunea 345:

Dacă o persoană care participă, în calitate de funcționar public, la executarea unei pedepse cu închisoarea, a unei măsuri educative sau de siguranță privative de libertate, sau a unei măsuri de reținere dispune executarea acestei pedepse, măsuri educative sau de siguranță, sau de reținere, în pofida faptului că aceasta, potrivit legii, n-ar trebui să fie executată, primește pedeapsa între 1 an ți 10 ani, iar în cazurile cu consecințe mai puțin grave, pedeapsa cu închisoarea între 3 luni și 5 ani (…)

 

Secțiunea 348:

Instanța aplică pedeapsa cu închisoarea de până la 5 ani sau o amendă funcționarului public care, fiind autorizat să înregistreze documente oficiale, certifică în mod fals o situație legală importantă ce ține de competența sa, sau înregistrează sau introduce date false în registrele și băncile de date oficiale. Tentativa se pedepsește.

 

Secțiunea 352:

Dacă un funcționar public, un avocat sau o persoană care acordă asistență juridică care percepe taxe sau alte remunerații pentru activitatea sa oficială încasează, cu bună știință, taxe sau alte remunerații pe care plătitorul nu i le datorează, sau taxe sau alte remunerații mai mari decât cele datorate, primește pedeapsa cu închisoarea de până la 1 an sau o amendă. Tentativa se pedepsește.

 

Secțiunea 353:

Dacă un funcționar public care este însărcinat să perceapă impozite, taxe sau alte contribuții pentru bugetul de stat încasează, cu bună știință, contribuții pe care plătitorul nu i le datorează, sau contribuții mai mari decât cele datorate, și apoi nu depune suma încasată ilegal la bugetul statului, în totalitate sau în parte, acesta primește pedeapsa cu închisoarea între 3 luni și 5 ani (…)

 

Secțiunea 353a:

Abuzul de încredere în timpul unei deplasări în interes de serviciu:
Dacă o persoană acționează împotriva unui mandat oficial în timp ce reprezintă Republica Federală Germania în fața unui guvern străin, unei confederații de state sau a unei organizații interstatale sau înaintează rapoarte false privind anumite evenimente cu scopul de a induce în eroare guvernul federal, persoana respectivă primește pedeapsa cu închisoarea de până la 5 ani sau o amendă. Acțiunea penală se pune în mișcare numai cu autorizarea prealabilă a guvernului federal.

 

Secțiunea 353b:

Instanța aplică pedeapsa cu închisoarea de până la 5 ani sau amendă persoanei care divulgă, fără drept, un secret ce i-a fost încredințat sau adus la cunoștință în virtutea funcției sale de:

  • Funcționar public
  • Însărcinat special al serviciului public sau
  • Persoană care îndeplinește sarcini i obligații ale dreptului de reprezentare în administrația publică,

și care periclitează astfel anumite interese publice importante. Dacă făptuitorul a periclitat din culpă prin comiterea faptei anumite interese publice importante, acesta primește pedeapsa cu închisoarea de până la 1 an sau amendă (…)

 

Secțiunea 353c:

Instanța aplică pedeapsa cu închisoarea de până la 1 an sau o amendă persoane care:

  • Face anumite afirmații publice, încălcând astfel o interdicție legală cu privire la o dezbatere juridică la care publicul nu a avut acces sau la conținutul unui înscris oficial în legătură cu această dezbatere,
  • Face publice anumite lucruri de care a luat cunoștință în cadrul unei dezbateri publice fără public sau printr-un înscris oficial în legătură cu această dezbatere, încălcând astfel obligația de a păstra secretul profesional impusă de o instanță în baza unei legi sau
  • Comunică în public, în totalitate sau în parte, actul de acuzare sau un alt înscris oficial cu privire la o procedură de stabilire a unei amenzi penale sau contravenționale, sau la o procedură disciplinară, înainte ca acest document să fi fost discutat în cadrul unei dezbateri juridice publice sau ca procedura să se fi încheiat.

 

Secțiunea 355:

Instanța aplică pedeapsa cu închisoarea de până la 2 ani sau o amendă persoanei care, fără drept, face publică sau întrebuințează situația financiară a unei alte persoane, care i-a fost încredințată în calitatea sa de funcționar public, un secret de producție sau de afaceri de care a luat cunoștință în virtutea funcției.

 

Secțiunea 357:

Instanța aplică pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta superiorului care își instigă sau încearcă să își instige subordonații să comită o infracțiune în serviciu sau care le permite subordonaților săi să comită astfel de infracțiuni.

Aceeași dispoziție se aplică și funcționarului public care este însărcinat să supravegheze sau să controleze activitatea unui alt funcționar public, în măsura în care infracțiunea săvârșită de cel de-al doilea funcționar public are legătură cu activitatea care este supravegheată sau controlată.

 

Mai mult decât atât, abuzul în serviciu constituie circumstanță agravantă, în legislația germană, pentru o serie de infracțiuni, cum ar fi: frauda (secţiunea 263(4)), frauda cu subvenţii (secţiunea 264(2)4), folosirea de ameninţări sau forţă pentru a convinge pe cineva să facă sau să omită un lucru (secţiunea 240(3)) sau falsul (secţiunea 267(3)4).

 

 

Luxemburg:

Țară ratificantă a Convenției ONU împotriva Corupției, Luxemburg dedică o întreagă secțiune din Codul Penal faptelor de corupție (reglementate, de altfel și prin legislația specifică – „Loi du 13 février 2011 renforçant les moyens de lutte contre la corruption et portant modification”). În mod specific, Codul Penal luxemburghez reglementează că:

 

Articolul 246

Se pedepsește cu închisoarea de la cinci la zece ani și cu amenda de la 500 euro la 187.500 de euro, înfăptuirea de către o persoană, depozitar sau agent al autorității sau forței publice sau care este însărcinată cu o misiune de serviciu public, să solicite sau să primească, fără drept, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, oferte, promisiuni, bunuri, cadouri sau avantaje de orice fel când acceptarea ofertei sau promisiunii este:

 

 

  • Pentru a îndeplini sau a se abține de la a-și îndeplini un act al funcției, al misiunii sau al mandatului său, fie facilitat de funcția, misiunea sau mandatul său;

 

  • Pentru a abuza de influența sa reală sau presupusă pentru a obține distincții, locuri de muncă, contracte sau orice altă decizie favorabilă din partea unei autorități sau a unei administrații publice.

 

 

 

Olanda:

În ceea ce privește Codul Penal olandez, secțiunea 47 are în vedere persoanele care răspund penal pentru infracțiuni:

 

(1) Următoarele persoane răspund penal pentru infracțiuni:

1 °. orice persoană care comite infracțiunea, fie personal, fie în comun, sau care provoacă o persoană nevinovată să comită infracțiunea;

2 °. orice persoană care, prin daruri, promisiuni, abuz de putere, folosire de forță, amenințări sau înșelăciune sau prin înlesnire, oferirea de mijloace sau informații, solicită în mod intenționat comiterea infracțiunii.

(2) În ceea ce privește ultima categorie, numai acele acte care au fost solicitate în mod intenționat şi consecinţele acestora sunt luate în considerare.

 

În acest mod infracțiunile prevăzute de legea penală olandeză vizează în bloc și situațiile în care aceste infracțiuni ar fi săvârșite prin abuz de putere, respectiv prin acte de corupție.

Concluzie

Afirmația lui Călin Popescu Tăriceanu este

F A L S Ă 

 

Abuzul în serviciu este reglementat în Franța, Germania, Luxemburg și Olanda prin incriminarea unor infracțiuni specifice sau constituind circumstanță agravantă pentru o serie de infracțiuni, atât în legislația penală, cât și în legi specifice.

Acest website folosește „cookies” pentru a îmbunătăți experiența de navigare. Navigând în continuare, vă exprimați acordul implicit asupra stocării acestor cookies pe dispozitivul dvs. Află mai mult