Ce verificăm?

Dacă instrumentul referendumului este prevăzut în Germania.

Verificare

Situația la nivel federal

Actuala Lege fundamentală a Republicii Federale Germania (das Grundgesetz für die Bundesrepublik Deutschland), adoptată la 23 mai 1949, folosește noțiunea de „referendum” în articolul 29. Acest text stabilește condițiile în care poate fi reorganizat teritoriul federal, prin modificarea granițelor dintre landuri (statele autonome ale federației) sau prin crearea de noi landuri.

Conform alineatului (2) al articolului, delimitarea teritorială a landurilor poate fi modificată prin lege federală, supusă confirmării cetățenilor prin referendum. Conform alin. (4) și (5) ale articolului, se poate organiza un referendum consultativ pentru a decide dacă o anumită zonă clar delimitată situată în două sau mai multe landuri ar trebui să formeze un singur land.

Articolul utilizează trei noțiuni diferite: Volksbegehren – inițiativă legislativă populară, Volksbefragung – într-o traducere literală, „întrebare adresată poporului” (deci, referendum consultativ) și Volksentschied – literal, „decizie a poporului”, deci referendum obligatoriu sau decizional.

Așadar, Constituția federală germană prevede instrumentul referendumului, în diversele sale forme. În același timp, singurul context în care Constituția federală germană vorbește despre referendum este cel al reorganizării teritoriale – ca atare, nu există un corespondent al articolului 90 din Constituția României, care să permită organizarea unui referendum pe orice temă de interes național.

Actuala formă a Constituției federale este, într-adevăr, substanțial diferită de cea prevăzută de Constituția Republicii de la Weimar din 1919, care a rămas în vigoare și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Acea formă a Constituției prevedea posibilitatea președintelui de a supune aproape orice lege aprobării poporului prin referendum (în articolele 73-76). În plus, președintele putea fi demis prin referendum (articolul 43).

Situația la nivelul landurilor

Distinct de Constituția federală, constituțiile diferitelor landuri din Germania permit organizarea de inițiative cetățenești și de referendumuri în aproape orice domeniu, cu unele excepții (în principiu, cel al taxării, salarizării, legilor bugetare). Pentru a da câteva exemple, găsim prevederi în acest sens, în umrătoarele constituții:

•        Constituția Berlinului, la articolele 59, 62 și 63;
•        Constituția din Baden-Württemberg, în articolele 59, 60 și 63;
•        Constituția din Turingia, conform articolelor 81 și 82;
•         Constituția din Bavaria, în articolul 74;
•        Constituția din Hamburg, în articolul 50.

Pentru comparație, Constituția României prevede posibilitatea organizării referendumului pentru revizuirea Constituției (articolul 151) și pentru demiterea Președintelui României suspendat din funcție de către Parlament (articolul 95). De asemenea, referendumul consultativ poate fi organizat la inițiativa Președintelui României într-o problemă de interes național (articolul 90). Până de curând, legea referendumului prevedea clar care sunt chestiunile de interes național pe care se poate organiza referendum, însă Curtea Constituțională a declarat acel articol neconstituțional, el fiind acum abrogat. Astfel, în România, referendumul național poate fi organizat la inițiativa șefului statului indiferent de subiectul dezbătut, dacă acesta este de interes național în opinia președintelui.

Concluzie

Afirmația lui Călin Popescu Tăriceanu este partial falsă. Este adevărat că aria de aplicare a referendumului la nivel federal este mult restrânsă în Germania de astăzi față de Germania nazistă. În orice caz, instrumentul referendumului există la nivel federal. La nivelul landurilor, Germania folosește instrumentul referendumului în mod similar cu România.