Primul site de fact-checking pe politicile și declarațiile publice din România.
Baner
Barometru Factual

08.11.2021

„Peste tot în lume, atunci când o majoritate constituită și dovedită dă jos un Guvern, cum a fost cazul acelei alianțe între PSD, USR și AUR, în mod constituțional și logic, acea majoritate ar fi trebuit să vină și cu o majoritate pentru desemnarea unui premier”

Florin Roman

PNL

Sursa afirmației: G4 Media

Fals

Context

După moțiunea de cenzură care a demis Guvernul Cîțu și după ce propunerea de guvern condus de Dacian Cioloș a picat la vot în Parlament, președintele Klaus Iohannis l-a însărcinat pe senatorul PNL Nicolae Ciucă cu alcătuirea unui nou Guvern. Cu toate acestea, Partidul Național Liberal și-a limitat singur opțiunile, mandatându-l pe Ciucă exclusiv cu formarea unui guvern minoritar PNL-UDMR. 

În aceste condiții, Florin Roman- liderul deputaților PNL a fost întrebat dacă PNL nu prelungește criza politică, propunând un guvern minoritar cu puține șanse de a fi învestit de Parlament. În răspunsul său, Roman a aruncat vina asupra celor care au votat moțiunea de cenzură. 

Peste tot în lume, atunci când o majoritate constituită și dovedită dă jos un Guvern, cum a fost cazul acelei alianțe între PSD, USR și AUR, în mod constituțional și logic, acea majoritate ar fi trebuit să vină și cu o majoritate pentru desemnarea unui premier care sigur, putea să ia și un vot de învestitură în Parlament. Noi ne purtăm responsabil” a declarat Roman. 

În aceeași zi, Nicolae Ciucă și-a depus mandatul de premier desemnat înaintea votului din Parlament, recunoscând că, matematic, un guvern minoritar nu ar obține cele 234 de voturi pentru a fi învestit. În cele din urmă, PNL și-a flexibilizat poziția, deschizând negocieri

Ce verificăm?

Dacă, peste tot în lume, aceeași majoritate parlamentară care doboară un guvern trebuie să propună și să asigure sprijin politic unui nou premier.

Verificare

În țările democratice cu sisteme parlamentare (precum Germania, Italia, Olanda, Ungaria etc.) și semi-prezidențiale (România, Polonia etc.), guvernele au nevoie de sprijinul unei majorități parlamentare pentru a rămâne în funcție. Acest sprijin dispare atunci când Parlamentul votează o moțiune de cenzură împotriva guvernului, moment în care acesta din urmă este demis. 

Constituțiile lumii diferă semnificativ în ceea ce privește numărul de parlamentari necesar pentru inițierea unei moțiuni de cenzură, cât de des poate fi depusă o astfel de moțiune sau majoritatea necesară demiterii guvernului, dar se pot identifica două mari categorii: moțiunile de cenzură obișnuite și moțiunile de cenzură constructive.

Prima categorie este cea mai întâlnită: guvernul este demis dacă majoritatea parlamentarilor votează pentru acest lucru, urmând apoi negocieri pentru formarea unui nou cabinet (eventual cu implicarea mai mult sau mai puțin substanțială a șefului statului) sau se organizează direct alegeri anticipate.  

La a doua categorie, mai puțin întâlnită, se referea Florin Roman în declarația de mai sus. Elementul „constructiv” al acestor moțiuni de cenzură vine din faptul că, în țările în care există, nu este suficient ca o majoritate să voteze demiterea guvernului. Inițiatorii moțiunii trebuie, de asemenea, să propună și persoana care să conducă cabinetul după demiterea guvernului în funcție. Votarea moțiunii de cenzură constructive înseamnă, în același timp, acordarea încrederii unui nou cabinet, condus de persoana indicată anterior (ca în Germania, Belgia și Albania) sau măcar propunerea oficială a unui nou premier, care trebuie să solicite un vot de învestitură (ca în Israel).

 Din cele 98 de state democratice (conform clasificării făcute de organizația internațională Freedom House – includem aici țările libere și parțial libere) în care este folosit instrumentul moțiunii de cenzură, în doar 14 aceasta este constructivă: Germania (art. 67), Spania (art. 133) Ungaria (art. 21), Slovenia (art. 116), Polonia (art. 158), Belgia (art. 96), Albania (art. 105), Israel (art. 16), Georgia (art. 57), Lesotho (art. 87), Armenia (art. 115), Fiji (art. 94), Nepal (art. 100), Papua Noua Guinee (art. 145).  

 Există, de fapt, multe exemple în care majoritatea care s-a înțeles să voteze împotriva unui guvern, nu s-a putut pune de acord și asupra unui nume comun pentru funcția de prim-ministru. De exemplu, în 2008, guvernul italian condus de Romano Prodi a pierdut încrederea Senatului și a trebuit să demisioneze. Persoana desemnată ulterior de președintele republicii să formeze un nou guvern a eșuat, majoritatea preferând alegeri anticipate. În Suedia, guvernul lui Stefan Löfven a căzut în 2021 după ce un partid mai mic și-a retras sprijinul în urma unei dispute privind controlul chiriilor. Liderul celui mai mare partid de opoziție a fost mandatat să formeze noul guvern, însă parlamentul a respins și această variantă, preferând întoarcerea lui Löfven

Concluzie

Afirmația lui Florin Roman este falsă. În majoritatea statelor care folosesc moțiunea de cenzură, partidele care votează împotriva unui guvern nu sunt obligate constituțional să formeze un nou guvern: desemnarea unui nou prim-ministru este lăsată pe seama negocierilor ulterioare dintre partide (eventual cu implicarea șefului statului) iar, în lipsa unui acord, se poate ajunge la alegeri anticipate.

© 2021 Factual.ro · Toate drepturile rezervate   •   Cookies   •   Contact

Revamped by webgraphic webdesign Sibiu. Recomandăm magazinul de cauciucuri și anvelope de la AnvelopeX.

SEO optimized by sem.ro SEO agency.