Primul site de fact-checking pe politicile și declarațiile publice din România.
Baner
Barometru Factual

19.10.2017

E o taxă prevăzută la nivelul Comisiei Europene, nu e o taxă nouă pe care o instituie Guvernul. [...] Există o directivă europeană care ne obligă să aplicăm un anumit procent fondului de salarii şi această taxă nu poate fi eliminată sub nicio formă, fiind stabilită printr-o directivă europeană. La această taxă mă refer şi la o parte din contribuţii, care vor trece în interiorul acesteia, ele se vor cumula. [...] Este o directivă europeană care reglementează pentru fondul de salarii o anumită taxă, nu numai mediului privat, şi sistemului public. 0,25 este valoarea exactă a taxei. O plăteşte angajatorul la fondul de salarii. Au fost foarte multe discuţii cu sindicatele care spuneau că nu va rămâne nicio responsabilitate în sarcina angajatorului, dacă el trebuie să plătească pentru angajat, dar el nu va fi responsabil din acest punct de vedere, va crea o problemă angajatului în sine. Lăsaţi taxe şi la nivelul angajatorului [...]. Şi atunci am zis OK, transferăm o parte din aceste contribuţii să rămână şi la nivelul angajatorului, să aibă şi el o responsabilitate din acest punct de vedere în relaţia cu bugetul de stat.

Ionuț Mișa

Sursa afirmației: Antena 3

Parțial Fals

Context

În cadrul unei emisiuni televizate, Ministrul de Finanţe, Ionuţ Mişa, a anunţat introducerea unei taxe de solidaritate de 2% care va reveni angajatorului spunând că:

 

E o taxă prevăzută la nivelul Comisiei Europene, nu e o taxă nouă pe care o instituie Guvernul. […] Există o directivă europeană care ne obligă să aplicăm un anumit procent fondului de salarii şi această taxă nu poate fi eliminată sub nicio formă, fiind stabilită printr-o directivă europeană. La această taxă mă refer şi la o parte din contribuţii, care vor trece în interiorul acesteia, ele se vor cumula. […] Este o directivă europeană care reglementează pentru fondul de salarii o anumită taxă, nu numai mediului privat, şi sistemului public. 0,25 este valoarea exactă a taxei. O plăteşte angajatorul la fondul de salarii. Au fost foarte multe discuţii cu sindicatele care spuneau că nu va rămâne nicio responsabilitate în sarcina angajatorului, dacă el trebuie să plătească pentru angajat, dar el nu va fi responsabil din acest punct de vedere, va crea o problemă angajatului în sine. Lăsaţi taxe şi la nivelul angajatorului […]. Şi atunci am zis OK, transferăm o parte din aceste contribuţii să rămână şi la nivelul angajatorului, să aibă şi el o responsabilitate din acest punct de vedere în relaţia cu bugetul de stat.

 

 

Ce verificăm?

Dacă măsura introducerii unei taxe de solidaritate asupra angajatorilor este generată de existenţa unei directive europene.

Verificare

În primul rând, trebuie specificat de la bun început un lucru extrem de simplu, pe care ministrul Ionuț Mișa îl spune, dar nu până la capăt – într-adevăr, și în acest moment angajatorii au obligația de a contribui la Fondul pentru garantarea creanțelor salariale, pe lângă celelalte contribuții sociale (Capitolul VII din Codul fiscal). Este adevărat, acest fond este în linie cu reglementările europene, respectiv cu Directiva 80/987/CE/1980, care impune o astfel de contribuție (dar care specifică, la articolul 5, ”(b) angajatorii trebuie să contribuie la finanţare, în măsura în care aceasta nu este acoperită integral de către autorităţile publice”).

 

În acest condiții, chiar dacă contribuțiile pentru bugetul asigurărilor sociale și pentru bugetul asigurărilor sociale de sănătate ar fi transferate din sarcina angajatorului în cea a angajatului (așa cum a fost anunțat), în legislația fiscală tot rămâne această contribuție la Fondul de garantare a creanțelor salariale (0.25%), alături de alte contribuția pentru șomaj (0.5%), contribuția de asigurări pentru concedii și indemnizații de sănătate (0.85%) și contribuţia pentru accidente de muncă şi boli profesionale (între 0.15 și 0.85%). Așadar, valoarea totală a acestora este acum, în medie, tot de 2%. Așadar, afirmația că ar fi transferate o parte din aceste contribuții să rămână și la nivelul angajatorului este un non-sens. Sau este vorba de o nouă taxă, pe lângă acestea deja existente.

 

Cât privește alte tipuri de taxe de solidaritate, acestea nu sunt impuse de vreo directivă europeană, dar există în unele state.

 

În cel mai recent raport din 2017 al DG Taxation and Customs Union, Taxation Trends in the European Union Data for the EU Member States, Iceland and Norway, regăsim lista taxelor existente în statele membre și vedem că:

  • În ceea ce privește taxele aplicate persoanelor (paginile 32-33), statele care aplică o taxă de solidaritate sunt: Republica Cehă, Germania, Grecia, Franța, Italia, Letonia, Ungaria și Portugalia
  • În ceea ce privește taxele aplicate firmelor (paginile 34-35), statele care aplică o taxă de solidaritate sunt: Germania

 

Din perspectivă logică, dacă ar fi fost obligatorie o astfel de taxă printr-o reglementare europeană și noi nu am fi respectat-o până acum, atunci ar însemna că ar fi fost deschise proceduri de infringement nu numai pentru România, ci și pentru toate statele membre care nu ar fi respectat această obligație, conform reglementărilor europene.

 

Concluzie

Afirmațiile lui Ionuț Mișa sunt parțial false – afirmația sa conține elemente adevărate, însă ignoră informații vitale care ar putea influența percepția finală. Există într-adevăr o cerință în legislația europeană de a garanta plata drepturilor neachitate ale angajaților pentru cazurile în care angajatorii devin insolvabili, însă nu există și o obligație a unei taxe de solidaritate. România are deja în legislația actuală implementată obligația angajatorilor de a contribui la Fondul de garantare al creanțelor salariale și deci, nu ar putea fi vorba de un ”transfer” al acestor contribuții către angajator.