Pe 21 noiembrie 2016, Alexandru Athanasiu, fost ministru al Educației, a fost audiat de DNA în dosarul „Microsoft 2” și a fost pus sub învinuire în legătură cu presupusa săvârșire a unor fapte de abuz în serviciu. Înainte de audieri, Alexandru Athanasiu a declarat:
În anul în care s-a adoptat hotărârea de guvern, nu exista articolul care prevedea abuzul în serviciu.
Verificăm dacă fapta de abuz în serviciu era incriminată în perioada în care dl Alexandru Athanasiu a săvârșit faptele ce fac obiectul dosarului „Microsoft 2”.
Dosarul privește condițiile în care statul român a încheiat în 2004 un contract-cadru de închiriere de licențe IT, încheiat și modificat în urma unor hotărâri de guvern, la un preț pretins a fi dublu față de cel real, din care statul român ar fi fost păgubit cu aproape 67 de milioane de dolari.
Deși DNA nu indică explicit la ce Hotărâre de Guvern se referă, Alexandru Athanasiu face trimitere la HG nr. 1778/21 octombrie 2004. Aceasta este hotărârea contrasemnată de domnul Athanasiu, ca ministru al Educației, prin care DNA susține că s-a extins contractul de închiriere al statului român și pentru produsele educaționale Microsoft, fără a fi necesar. Ca atare, dl Athanasiu susține că abuzul în serviciu nu ar fi fost prevăzut ca infracțiune în octombrie 2004.
Pentru a evita dubiile, ne uităm dacă fapta de abuz în serviciu era incriminată în perioada 2003-2005 – întreaga perioadă în care Alexandru Athanasiu a fost ministrul al Educației.
Ne-am uitat la principala reglementare în materie penală din 2003 – Legea nr. 15/1968 sau Codul penal. Codul penal a fost modificat în anii 2003-2005, dar niciodată cu privire la articolele referitoare la abuzul în serviciu. Singura modificare notabilă din acea vreme: în decembrie 2004, abuzul în serviciu a fost devenit infracțiune asimilată infracțiunilor de corupție, dacă prin fapta sa funcționarul a urmărit și să obțină un folos injust (Legea nr. 521/2004 care a introdus această modificare).
În forma de atunci, Codul penal prevedea, la art. 246 – 248, trei tipuri de infracțiuni de abuz în serviciu:
În toate cele trei cazuri, abuzul în serviciu exista atunci când un funcționar care lucra într-o instituție publică sau la o autoritate publică alegea să nu acționeze conform obligațiilor sale de serviciu (fie că omitea să îndeplinească un act, fie că îl îndeplinea greșit sau în mod nelegal) și, prin aceasta, provoca o vătămare fie unui privat, fie statului.
Afirmația lui Alexandru Athanasiu este falsă. Abuzul în serviciu era infracțiune și la data relevantă din perspectiva dosarului „Microsoft 2”.
Acest fact-check este produsul exclusiv al efortului echipei Factual. Într-o lume plină de dezinformări, ne bucurăm să putem contribui la informarea corectă a publicului.
AJUTĂ-NE SĂ FACEM MAI MULTSEO optimized by sem.ro SEO agency.