Pe 28 decembrie Călin Popescu Tariceanu și Liviu Dragnea au susținut declarații la Parlament, ca urmare a refuzului Președintelui Klaus Iohannis de a accepta propunerea PSD+ALDE de prim-ministru. Dincolo de dezbaterea vizavi de interpretarea spiritului Constituției, ne-a atras atenția comparația cu Anglia pe care cei doi au făcut-o:
[Președintele] trebuie să nominalizeze persoana care este desemnată de coaliția majoritară, care are majoritatea în Parlament. De aceea se numește republică parlamentară și nu, de exemplu, nu știu, dictatură sau monarhie autoritară – vine monarhul și desemnează pe cine-i place… Nu, avem niște reguli de democrație…
Liviu Dragnea: Nici în Anglia, regina…
Călin Popescu Tăriceanu: Păi acolo e monarhie constitutională. Constituția o obligă pe regină… Deci dacă constituția poate să o oblige pe regină în Anglia, nu știu de ce ar putea să nu-l oblige pe Președinte [să numească premierul propus de coaliția majoritară].
Ce tip de republică este România?
Ce responsabilități are regina Angliei în contextul numirii premierului?
În Constituție nu este scris clar ce tip de republică este România. Totuși, conform Constituției României, președintele este ales prin vot direct de cetățeni.
Art. 81 (1) Preşedintele României este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.
Într-o republică parlamentară, președintele este ales de Parlament, aceasta fiind una dintre caracteristicile principale ale acestui tip de republică. Prin urmare, România nu este o republică parlamentară, ci una semi-prezidențială, în care președintele este ales de popor și are mai multe prerogative decât cele de reprezentare, care sunt caracteristice, în general, republicilor parlamentare.
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord, peste care domnește regina Angliei (Anglia e doar o parte din regat) nu are o constituție per se, ci un set de cutume care, împreună, definesc puterile monarhului – așa-numitele „royal prerogatives”. La baza acestor cutume stau Magna Carta și The Bill of Rights.
Tocmai pentru că nu există o Constituție, limitele puterilor suveranului britanic sunt delimitate de autoritatea judecătorească și de utilizarea precedentului din sistemul de common law. O listă completă a prerogativelor „reginei Angliei” nu este publică, dar literatura de specialitate menționează, printre altele, „reserve power”. Deși acest lucru nu s-a mai întâmplat în ultimii ani, reserve power presupune dreptul monarhului de a numi un prim-ministru după voința sa (dar și destituirea unui prim-ministru, dacă e să privim în oglindă).
Istoricește vorbind, putem să ne uităm doar la următoarele exemple care arată cum „Constituția” nu „o obligă pe regină” în ceea ce privește numirea (sau destituirea) prim-ministrului:
Acest fact-check este produsul exclusiv al efortului echipei Factual. Într-o lume plină de dezinformări, ne bucurăm să putem contribui la informarea corectă a publicului.
AJUTĂ-NE SĂ FACEM MAI MULTSEO optimized by sem.ro SEO agency.