Ce verificăm?

Care sunt reglementările legale în Europa cu privire la proteste în apropierea instituţiilor de stat.

Verificare

Putem verifica, în acest sens, normele naţionale din câteva state europene, dar şi reglementările generale ale unor organisme internaţioanle.

Astfel, începem cu articolul 20(1) din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, care arată că  

orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire şi de asociere paşnică;

Continuăm prin a reda articolul 12 din Carta Europeană a Drepturilor Omului:

(1) Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire pașnică și la libertatea de asociere la toate nivelurile și în special în domeniile politic, sindical și civic, ceea ce implică dreptul oricărei persoane de a înființa împreună cu alte persoane sindicate și de a se afilia la acestea pentru apărarea intereselor sale.

Observăm, aşadar, prevederi importante, care legiferează dreptul de a protesta, singura condiţie pusă în acest sens fiind aceea de a manifesta acest drept într-un mod paşnic.

Pentru a avea o înţelegere mai profundă la acelaşi nivel, putem consulta un document explicativ al OSCE, care funcţionează precum un ghid, din care reţinem următoarele:

• 1.1, Libertatea de asociere paşnică este un drept fundamental.
• 1.2, Definiţia asocierii: „o asociere reprezintă prezenţa intenţionată şi temporară a unui număr de persoana într-un spaţiu public pentru un scop comun exprimat. […] Toate formele de asociete paşnică trebuie protejate.”
• 1.3: „Asocierea este considerată paşnică dacă organizatorii săi au exprimat intenţii paşnice şi conduita adunării este non-violentă. Termenul de paşnic ar trebui înţeles aşa încât să includă conduite ce ar putea enerva sau ofensa terţii, chiar dacă împiedică sau obstrucţionează temporat activitatea terţilor.”
• 2.1, Principii generale: „Prezumţia este în sprijinul adunărilor. Fiind un drept fundamental, oamenii ar trebui să benficieze de libertarea de asociere paşnică, pe cât posibil, fără reglementări.
• 2.2: „Obligaţia pozitivă a statului este de a facilita şi proteja adunările paşnice. […] În special, statul trebuie să caute să faciliteze şi să protejeze adunările pubice în locul ales de organizatori […].”
• 19: „Aceste indicaţii se aplică adunărilor care au loc în spaţii publice, asupra cărora oricine are drepturi egale de folosinţă; acestea includ, dar nu sunt limitate la parcuri publice, pieţe, străzi, drumuri, bulevarde, trotuare, căi pietonale. În mod special, autorităţile trebuie să caute întotdeauna să faciliteze adunările publice în locul dorit de organizatori, în condiţiile în care este vorba despre un loc public, care este în mod obişnuit accesibil publicului.”
• 43: „Aplicarea sistematică a unor restricţii legale -spre exemplu interzicerea tuturor demonstraţiilor în anumite intervale de timp sau în anumite zone sau locuri publice care sunt potrivite pentru adunări publice- tind să fie excesive şi, în consecinţă, încalcă principiul proporţionalităţii, căci nu sunt luate în considerare particularităţile specifice fiecărui caz în parte. Prevederile legale care limitează organizarea de adunări publice în anumite locuri sau rute precizate subminează substanţial scopul de comunicare al libertăţii adunărilor şi trebuie considerate încălcări prima facie ale acestui drept .”

Reţinem din cele de mai sus că nu se recomandă niciun fel de limitări generale sau sistematic asupra locului sau locurilor în care poate avea loc o adunare publică – ba chiar, reluând conţinutul paragrafului 43, reprezintă o încălcare a unui drept fundamental.

Continuăm cu câteva exemple naţionale din statele europene pentru a vedea care sunt limitările (dacă acestea există) statuate în legislaţia internă:

1. Franţa: Limitarea, conform articolului L211-3, este dată de posibilitatea ca manifestaţia să degenereze în una violentă. O altă prevedere importantă este aceea a notificării prealabile, cu precizarea explicită că regimul de demonstraţii este unul liberal.
2. Italia: Articolul 17 din Constituţie precizează că nu este necesară necesitatea notificării prealabile şi limitează dreptul de a protesta numai dacă este pustă în pericol siguranţa publică.
3. Spania: Legea Organică 9/1983 asupra adunărilor publice arată că nu este necesară autorizaţia din partea autorităţilor pentru ca o adunare să aibă loc (Art.3) şi că motive pentru a suspenda adunări sunt cele ce din de sfera penalului şi legalităţii, când are loc deranjarea ordinii publice sau se încalcă siguranţa personală sau a proprietăţii sau când acestea au caracter paramilitar (art.5)
4. Germania: legea asupra instituţiilor federale din centrul Berlinului (anume Bundestag-ul, Bundesrat-ul şi Curtea Constituţională Federală) limitează, în general, dreptul la adunare paşnică în acest perimetru, invocând buna funcţionare a instituţiilor. Cu toate acestea, este pevăzut în textul legii, la art. 3, că pot fi permise adunări dacă activitatea instituţională sau accesul la instituţii nu sunt afectate (spre exemplu, în zilele în care nu au loc şedinţe), cu permisiunea Ministerului de Interne. Limitările se referă şi la zone adiacente unui memorial – cum ar fi Memorialul Holocaustului din centrul Berlinului.
5. Regatul Unit: modificările recente din legislaţie dau o mai mare libertate de a protesta în apropierea clădirii Parlamentului.

Observăm o serie de limitări, dar nu au caracter general din punct de vedere al localizării (în cazul Parlamentului britanic, motivarea unor reglementări mai laxe a fost tocmai că a protesta lângă respectiva instituţie oferă vizibilitate şi un impact ridicat) sau al timpului (în cazul Berlinului). Mai mult, o limitare sistematică, generală, de a protesta lângă instituţii publice în cazul în care situaţia de la faţa locului nu implică restricţii de acces (deducem, aşadar, că un loc precum Piaţa Victoriei, care este accesibilă şi circulată, nu intră în această categorie) intră în conflict cu recomandările OSCE, care le asimilează unor încălcări ale drepturilor fundamentale.

De asemenea, dacă este să nu uităm, de exemplu, la instituțiile europene, este suficientă o căutare pe google pentru a observa că în fața acestor clădiri sunt organizate adeseori diverse forme de protest pe diverse subiecte – fie că e vorba de proteste ale fermierilor în fața Comisiei Europene, fie ale catalanilor care solicitau sprijin pentru mișcarea de independență în fața Parlamentului European.

Concluzie

Afirmația lui Călin Popescu-Tăriceanu este falsă. Chiar dacă există limitări în ceea ce priveşte demonstraţiile lângă clădiri publice, unde acestea există, ele nu au caracter general sau sistematic, au incluse excepţii şi legiuitorii tind să relaxeze prevederile în beneficiul publicului.