Ce verificăm?

Dacă Avocatul Poporului a contestat vreo ordonanţă de urgenţă la CCR.

Verificare

Actualul Avocat al Poporului, Victor Ciorbea, şi-a început mandatul în aprilie 2014. Rolul Avocatului Poporului în contextul dat este important, ţinând cont de faptul că între atribuţiile acstei instituţii se regăseşte şi  posibilitatea de a sesiza direct Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a legilor şi ordonanţelor (art. 15 i) ).

Adăugăm şi prevederile  art. 146 lit. a) din Constituţia României:

Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor, înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a Guvernului, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori, precum şi, din oficiu, asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei.

În cazul OUG 13, deşi nu a reacţionat imediat şi a invocat iniţial imposibilitatea de a depune o sesizare, Avocatul Poporului a depus o excepție de neconstituționalitate în data de 3 februarie 2017. În 9 februarie, CCR respinge sesizarea, motivul fiind că OUG 13 fusese deja abrogată.

În anul 2017, Guvernul a aprobat un număr de 117 ordonanțe de urgență. Conform raportului de activitate pentru anul  2017,  Avocatul Poporului a ridicat un număr de 7 excepții de neconstituționalitate directe anul trecut, dintre care două pentru ordonanțe de urgenţă (OUG 13 fiind una dintre ele):

a) Excepția de neconstituţionalitate referitoare la art. 2 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, modificată și completată – 5 ianuarie 2017;
b) Excepția de neconstituţionalitate referitoare la prevederile Ordonanței de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal și Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală – 3 februarie
2017;
c) Excepția de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, republicată în Monitorul Oficial nr. 625 din data de 31 august
2012 – 16 februarie 2017;
d) Excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 42 alin. (61) și (9) din Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilităţi publice, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 225/2016 – 27 aprilie 2017;
e) Excepţia de neconstituţionalitate referitoare la art. 68 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată – 17 august 2017;
f) Excepția de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanței de urgenţă a Guvernului nr. 54/2017 privind modificarea art. VIII alin. (3) din Ordonanța de urgenţă a Guvernului nr. 96/2016 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniile educaţiei, cercetării, formării profesionale și sănătății – 4 octombrie 2017;
g) Excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 61 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, modificată și completată și ale art. 15 alin. (2) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, modificată și completată – 18 decembrie 2017.

Legat de sesizările din oficiu pentru anul în curs, la momentul de faţă sunt prezentate 98 de cazuri în care Avocatul Poporului a acţionat. Niciuna dintre acestea nu are ca obiect sesizarea Curții Constituționale în legătură cu vreuna dintre cele 92 de ordonanțe de urgență emise de Guvernul României în 2018.

În legătură cu atitudinea Avocatului Poporului cu privire la trimiterea de sesizări către CCR, redăm un fragment din raportul de activitate pe anul 2016 (sublinierile nu ne aparţin):

Este adevărat că la începutul mandatului meu, am urmat linia directoare trasată de predecesorii mei, în sensul de a nu sesiza Curtea Constituțională în privința actelor normative cu un pronunțat caracter politic sau electoral, însă, am renunțat la această abordare preexistentă mandatului meu, însușindu-mi criticile reținute în Raportul pentru anul 2014 (publicat în ianuarie 2015) al Mecanismului de Cooperare și Verificare (deși activitatea Avocatului Poporului nu face obiectul MCV), în care s-a atras atenția asupra faptului că nu am contestat la Curtea Constituțională Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 45/2014 privind modificarea şi completarea Legii nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2014 pentru reglementarea unor măsuri privind administraţia publică locală, denumită de presă „Ordonanţa privind migraţia primarilor”. O dovadă în acest sens, este și contestarea la Curtea Constituțională a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 15/2016 pentru modificarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, iar  Curtea Constituțională a admis excepţia de neconstituţionalitate și a constatat că prevederile criticate sunt neconstituţionale.

Pe de altă parte, nu am contestat la Curtea Constituțională Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și nici Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 76/2016 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Direcţiei Generale de Protecţie Internă a Ministerului Afacerilor Interne.

 

Concluzie

Afirmaţia lui Eugen Tomac este parțial adevărată. Cel puțin în perioada 2017 – 2018, Avocatul Poporului a fost aproape inexistent în ceea ce ține de prerogativul său de sesizare la Curtea Constituțională a Ordonanțelor de Urgență emise de Guvern. Cu toate acestea el exagerează – în 2017, din 117 OUG emise a sesizat două la CCR (OUG 13/2017 fiind una dintre acestea). În 2018, din 92 de OUG emise de Guvern, Avocatul Poporului nu a atacat-o pe niciuna la CCR.