Ce verificăm?

Dacă amendamentele propuse cu privire la legile justiției au fost într-adevăr solicitate de către asociațiile de magistrați sau de către CSM.

Verificare

Pentru a verifica dacă respectivele amendamente au fost solicitate de cei CSM sau asociațiile de magistrați, avem în vedere:

1. Avizele date de CSM cu privire la legile justiției;
2. Opiniile emise de Forumul Judecătorilor din România;
3. Comentariile Uniunii Naționale a Judecătorilor din România (UNJR);
4. Raportul Comisiei de la Veneția (13 iulie 2018)

1. Avizele date de către Consiliul Superior al Magistraturii, cu privire la legile justiției.

1. În Hotararea nr. 974 din 28 septembrie 2017, Plenul CSM a avizat negativ proiectul de Lege pentru modificarea și completarea celor trei legi ale justiției. Proiectul a fost trimis spre avizare de Ministerul Justiției.
2. În Hotărârea nr. 1148 din 09 noiembrie 2017, avizează negativ propunerea legislativă pentru modificarea și completarea celor trei legi ale justiției, transmise spre avizare de Camera Deputaților.

Elementele care fundamentează avizul negativ:

1. Reorganizarea Inspecției Judiciare, prin preluarea acesteia în cadrul Ministerului Justiției.

• Pe lângă considerentele ce privesc independența Inspecției Judiciare și excluderea oricărei implicări a factorilor politici, Plenul Consiliului subliniază că aceasta este și opinia judecătorilor și procurorilor care,  într-o majoritate covârșitoare s-au exprimat în sensul respingerii reglementării privind înființarea Consiliului Național de Integritate a Judecătorilor și Procurorilor și reorganizarea Inspecției Judiciare, fiind sesizată de către o parte a magistraților o încălcare a dispozițiilor art. 133 alin 1) din Constituție, care consacră rolul Consiliului Superior al Magistraturii de garant al independenței justiției.

2. Răspunderea patrimonială a magistraților pentru erorile judiciare, pe lângă faptul că Plenul Consiliului argumentează că soluția proiectului de lege ignoră normele constituționale, acesta face trimitere și la alte hotărâri ale Curții Constituționale și ale Consiliului Superior al Magistraturii care s-au pronunțat în legătură cu această materie.

• Una dintre trimiteri este la cele reținute de către Curtea Constituțională în cuprinsul Deciziei nr. 80 din 16 februarie 2014 asupra propunerii legislative privind revizuirea Constituției României (par.174-176), cu ocazia analizării modificării propuse la art. 52 alin. 3 din Constituție, ce se referea la introducerea unei noi teze în conținutul acestui text, respectiv ,,statul exercită dreptul de regres, în condițiile legii.”
• Hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 243/2010, nr. 891/2016 și nr.1381/2016, prin care au fost avizate negativ propunerile legislative pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, ce prevedeau, printre altele, modificarea alin. 7) al art. 96 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, tot în sensul obligativității statului de a se îndrepta împotriva judecătorului sau procurorului.
• Hotărârea nr. 330 din 7 aprilie 2015 în care Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a avizat negativ o altă propunere legislativă pentru modificarea art. 96 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, ce conținea dispoziții similare.

O altă soluție necorespunzătoare în aspecte esențiale pentru sistemul judiciar ce a fost promovată de inițiator se referă la înființarea Direcției pentru Investigarea Infracționalității Săvârșite de Judecători și Procurori.

• CSM constată că nu a fost realizată nicio evaluare preliminară a impactului noilor reglementări,  după cum prevăd dispozițiile art. 7 din Legea nr. 24/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
• CSM subliniază faptul că lipsa evaluărilor preliminare au fost sesizate, de altfel, de instanțe și parchete, cu ocazia consultării lor de către Consiliul Superior al Magistraturii;

Intruziunea politică în activitatea magistratului a fost evidențiată de către CSM, împreună cu alte instanțe și parchete cu ocazia consultării lor, și atunci când a analizat dispozițiile art. 62 din propunere, prin care i se dă magistratului posibilitatea să fie numit în funcții de demnitate publică, ducând astfel la alterarea statutului magistratului prin desfășurarea unei activități cu caracter politic.

În privința concepției pe care propunerea legislativă o promovează cu privire la procedura de numire în funcțiile de conducere de rang înalt în cadrul Ministerului Public, CSM constată că aceasta nu ține seama de propunerile formulate de către CSM în cursul anului 2017, ce vizau conferirea unui rol determinant Consiliului, ca garant al independenței justiției.

• A se vedea în acest sens cuprinsul Avizului ce însoțește Hotărârea Plenului Consiliului nr. 974/2017 unde se menționează că procedura de numire în aceste funcții trebuie să se bucure de transparență și independență în raport cu factorul politic, fiind de preferat ca determinantă în acest sens să fie opinia corpului profesional.
• În Raportul MCV din 25 ianuarie 2017 s-a arătat că, în ceea ce privește procedura de numire în cele mai înalte funcții de conducere din ierarhia Ministerului Public, este necesar a se asigura garanțiile corespunzătoare în termeni de transparență, control și echilibru, chiar și în cazurile în care decizia finală se ia la nivel politic.

De asemenea, CSM admite că, în ceea ce privește separarea deciziei în privința carierei judecătorilor și procurorilor între cele două Secții ale Consiliului, deși a fost expresia unui deziderat exprimat ferm de Secția pentru judecători, este realizată de o manieră nesistematizată, cuprinzând soluții incomplete, care pot genera dificultăți de interpretare.

În avizele sale date la cererea Camerei Deputaților, CSM arată că propunerile legislative transmise spre avizare cuprind o serie de propuneri de reglementare noi sau radical diferite față de cele existente în forma anterioară a proiectului de lege elaborat de Ministerul Justiției și care nu au fost supuse consultației de către sistemului judiciar.

Propuneri menționate anterior:

• referitoare la înființarea Consiliului Național de Integritate a Judecătorilor și Procurorilor;
• majorarea duratei cursurilor de formare profesională a auditorilor de justiție și a duratei stagiului urmat de judecătorii și procurorii stagiari;
• modificarea examenelor de absolvire a Institutului Național al Magistraturii și a celui de capacitate;
• competențele judecătorilor și procurorilor stagiari;

Alte soluții legislative de noutate absolută, care nu au fost supuse dezbaterii la nivelul instanțelor și parchetelor și cu privire la care nu a fost respectată transparența decizională:

• modificarea termenului de redactare a hotărârilor judecătorești;
• suspendarea din funcție a judecătorului sau procurorului atunci când a fost ales sau numit într-o funcție de demnitate publică;
• numirea procurorilor șefi de secție de la Parchetul de pe lângă ÎCCJ, DNA, DIICOT și de la noua direcție ce se propune a fi înființată;
• considerarea ca vechime în magistratură a perioadei în care se exercita funcția de Ministru al Justiției.

Mai mult decât atât, CSM menționează că propunerile legislative nu au avut în vedere multe dintre propunerile anterioare ale Consiliului. Propunerile derivau din consultarea sistemului judiciar și vizau aspecte deosebit de importante, în legătură cu care ar fi fost necesară o intervenție legislativă. Exemple:

• propunerile vizând procedura de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor;
• procedura evaluării activității profesionale a judecătorilor și procurorilor;
• extinderea sferei activităților ce pot fi desfășurate de magistrați;
• posibilitatea alocării posturilor de judecători și procurori stagiari suplimentar celor prevăzute în schema de personal a instanței sau parchetului, desființarea instanțelor militare și reorganizarea parchetelor militare;
• eliminarea din sfera titularilor acțiunii disciplinare a ministrului justiției, procurorului general al Parchetului de pe lângă ICCJ și a președintelui ICCJ.

Nu în ultimul rând, așa cum menționează și CSM în avizele sale, cu ocazia consultării, majoritatea instanțelor judecătorești și a parchetelor de pe lângă acestea, precum și unele asociații profesionale (Forumul Judecătorilor din România și Asociația Procurorilor din România) au solicitat respingerea în bloc a celor trei propuneri legislative (fie expres, fie solicitând avizarea negativă a acestora, fie implicit, prin votul ,,împotrivă” acordat pentru fiecare text propus în parte). De văzut opiniile DNA exprimate în comunicatele date, precum și opinia Parchetului General, care au cerut respingerea în bloc a celor trei propuneri legislative.

Forumul Judecătorilor din România s-a pronunțat de nenumărate ori în legătură cu propunerile de modificare ale legilor justiției.

• La data de 20 septembrie 2017, emite un comunicat prin care declară că numeroase adunări generale ale judecătorilor și procurorilor resping modificările de esență propuse de Ministrul Justiției privind legile justiției.
• Într-un alt comunicat, FJR reiterează că Adunările generale ale judecătorilor și procurorilor resping pe bandă rulantă modificările din proiectele depuse la Camera Deputaților privind legile justiției.
• La data de 23 ianuarie 2018, FJR trimite un amicus curiae pentru Curtea Constituțională, în care menționează că, în cursul lunii octombrie 2017, aproximativ 4000 de judecători și procurori români, adică mai mult de jumătate din numărul lor total, și-au însușit Memoriul pentru retragerea proiectului de modificare a ”legilor justiției” adresat Guvernului României, iar peste 90% din adunările generale de la instanțele și parchetele din România s-a opus proiectelor aflate în dezbatere parlamentară. Prin urmare, peste 6000 de judecători și procurori români nu au acceptat acest proiecte de lege, voința lor nefiind luată în considerare, evitându-se orice dialog cu aceștia.

Relevante în această situație sunt și comentariile Uniunii Naționale a Judecătorilor din România cu privire la propunerile Ministerului Justiției. Așa cum puteți vedea aici, UNJR a avut comentarii atât pro, cât și contra cu privire la aceste propuneri.

• Putem observa că UNJR a fost de acord cu propunerea ministrului justiției de înființare a unei structuri specializate de parchet care să investigheze numai magistrații.
• De asemenea, UNJR nu a fost de acord cu propunerea de a trece Inspecția Judiciară de la CSM la Ministerul Justiției, însă a propus alte măsuri care să eficientizeze această instituție.
• Mai mult decât atât, cu privire la posibilitatea procurorului ierarhic superior de a infirma soluții apreciate ca netemeinice, UNJR, în poziția sa transmisă ministrului justiției, a avut în vedere faptul că  “necesitatea unui control și pe temeinicie a fost subliniata de procurorul șef DNA în proiectul de management pe care l-a făcut în 2016”.

Raportul Comisiei de la Veneția (13 iulie 2018)

În ultimul său raport, Comisia de la Veneția remarcă faptul că exista opinii divergente cu privire la schimbările aduse de legile justiției, chiar și între judecători (inclusiv cei din cadrul CSM), dar și intre asociațiile profesionale de judecători și procurori.

Printre concluziile sale aceasta menționează că, chiar dacă proiectelor inițiale le-au fost aduse îmbunătățiri, ansamblul modificărilor constituie un pericol la adresa independenței justiției și un impediment în lupta împotriva corupției.

Observăm, aşadar, din exemplele de mai sus, că  unele dintre amendamente nu numai că nu au fost solicitate de către cei direct implicaţi, ba mai mult, au fost respinse sau avizate negativ în repetate rânduri. Însumând intervenţiile, rezultă cel puţin 10 avize, opinii şi comentarii negative asupra modificărilor propuse şi/sau operate pe legile justiţiei.

Concluzie

Afirmația lui Liviu Dragnea este parțial falsă. Astfel, chiar dacă unele modificări aduse legilor justiției sunt fundamentate pe propuneri anterioare, ulterior, modalitatea în care ele au fost adoptate în proiectul propus de Ministerul Justiției și formatul adoptat de către Parlament, privită în ansamblul său, se îndepărtează de la dezideratul comun de a asigura independența justiției și a asigura continuarea luptei împotriva corupției.