Ce verificăm?

Numărul celor condamnați pentru act sexual cu un minor la muncă în folosul comunității în 2014-2020 și numărul celor condamnați la muncă în folosul comunității pentru infracțiuni de proxenetism, pornografie infantilă și viol în 2020.

Verificare

Conform Direcției de Probațiune din Ministerul Justiției,  persoanele din evidențele serviciilor de probațiune, care trebuie să muncească neremunerat în folosul comunității, după cum prevede hotărârea judecătorească, pot fi încadrate în trei categorii, potrivit Codului penal intrat în vigoare din anul 2014:

• Persoane pentru care executarea pedepsei în penitenciar a fost suspendată sub supravegherea serviciului de probațiune, iar hotărârea judecătorească include și obligația de a munci neremunerat în folosul comunității, în sarcina persoanei condamnate (practic, consilierul de probațiune – manager de caz poate doar să aleagă una dintre cele două instituții din comunitate, prevăzute de către judecător în hotărârea judecătorească, existând și varianta demersurilor argumentate și formalizate, către judecător, pentru desemnarea unei alte instituții din comunitate, decât cele două inițial incluse în hotărârea judecătorească); aceste persoane rămân în probațiune pe durata unui termen de supraveghere cuprins între 2 și 4 ani;
• Persoane pentru care a fost amânată aplicarea pedepsei, iar hotărârea judecătorească include și obligația de a munci neremunerat în folosul comunității, în sarcina persoanei sancționate (detaliile practice indicate la punctul 1, de mai sus, sunt valabile și în aceste cazuri); aceste persoane rămân în probațiune pe durata unui termen de doi ani;
• Persoane pentru care obligația de plată a amenzii penale neexecutate a fost înlocuită de către judecător cu obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității (și aici se regăsesc detaliile practice indicate la punctul 1, de mai sus); aceste persoane rămân în probațiune până la terminarea orelor de muncă neremunerată în folosul comunității, dar nu mai mult de 2 ani.

Direcția de Probațiune din Ministerul Justiției ne-a comunicat că între 2014 și 2020 au fost înregistrate 507 cazuri de de act sexual cu un minor intrate în evidența serviciilor de probațiune, cu obligația de a munci neremunerat în folosul comunității: 

În răspunsul instituţiei este menţionat faptul că: „înregistrările corespunzătoare anului 2019 pot avea un grad variabil de fidelitate, dată fiind trecerea în acea perioadă de la înregistrarea în baze de date electronice, către aplicaţia electronică centralizată.”

În aceeași perioadă, au fost eliberate cu obligația de a munci în folosul comunității 345 de persoane, din care 10 sunt ieșiri cauzate de comiterea unei noi infracțiuni sau de încălcarea de măsuri de supraveghere/obligații, pe durata termenului de supraveghere. Ceea ce înseamnă că procentul acestor tipuri de ieșiri problematice, al acestor cazuri, în perioada 2014-2020, este 2,9%.

Apoi, numărul cazurilor de infracțiuni – proxenetismul / violul / pornografia infantilă; cu obligația de a munci neremunerat în folosul comunității, intrate în evidențele serviciilor de probațiune, în anul 2020 sunt: 

Mai mult, în anul 2020 numărul cazurilor de infracțiuni – act sexual cu un minor – cu obligația de a presta muncă în folosul comunității a fost de 32 de cazuri, în 21 de județe după cum urmează: 

Concluzie

Afirmațiile făcute de Oana Bîzgan sunt false. Conform informațiilor obținute de la Direcția de Probațiune din Ministerul Justiției, în 2020 au fost înregistrate 32 de persoane condamnate pentru  act sexual cu un minor pentru care s-a dispus munca în folosul comunității. Cifrele prezentate de ea pentru anii anterior sunt mult exagerate.