Ce verificăm?

Legătura dintre legislația internă și conceptul de „stat de drept” în contextul Mecanismului de Cooperare și Verificare.

Verificare

1. Ce înseamnă legislație internă?

Atunci când vorbim despre legislația aplicabilă în România, ne referim la

• legislația internă,
• legislația comunitară (dat fiind statutul de stat membru al Uniunii Europene) 
• legislația internațională (grație pactelor și tratatelor la care România este parte).

Dreptul intern sau, altfel spus, legislația internă, cuprinde ansamblul normelor care reglementează relațiile sociale dintr-un stat. 

În sens restrâns, prin lege se înțelege numai actul normativ adoptat de puterea legislativă (Parlament). Potrivit Constituției, Parlamentul poate să adopte:

1. legi constituționale (de revizuire a Constituției)
2. organice
3. ordinare

În sens larg, pe lângă aceste 3 tipuri de acte normative, în categoria legilor mai intră și:

• toate normele juridice cuprinse în Hotărârile de Guvern (HG)
• Ordonanțele Guvernului (OG)
• Ordonanțele de Urgență ale Guvernului (OUG)
• decrete
• acte ale organelor administrației publice centrale sau locale.

Codurile, mai exact Codul Penal, Codul de Procedură Penală, Codul Civil și Codul de procedură Civilă, fac parte din dreptul intern, fiind legi adoptate de Parlament.

Mai mult, în această perioadă, unul din motivele invocate de alianța PSD + ALDE pentru a modifica legile justiției și coduri le penale a fost faptul că e necesară transpunerea mai multor directive europene în legislația internă românească.  

2. Ce înseamnă stat de drept?

Potrivit articolului 1 alin. (3) din Constituția României revizuită în 2003, România este un stat de drept, ceea ce înseamnă că în toate domeniile vieții sociale trebuie să guverneze supremația legii.

Altfel spus, într-o societate care are această caracteristică, cu atât mai mult cu cât este specificată în Constituție, nu este posibil să existe raporturi sociale între membrii acesteia care să nu intre sub incidența legislației în vigoare. Nu pot exista raporturi „scutite” de aplicarea legii, iar când spunem legislație, ne referim atât la cea internă, cât și la cea comunitară și internațională, ca la un tot unitar. De aici derivă și principiul „nemo consetur legem ignorare”, potrivit căruia necunoașterea legii nu absolvă pe nimeni de suportarea consecințelor și aplicarea unei pedepse în cazul încălcării ei. Respectarea obligatorie a legislației (principiul legalității), adică preeminența legii în reglementarea relațiilor sociale, este de esența statului de drept, nimeni neputând să fie mai presus de lege.

Articolul 3 din Statutul Consiliului Europei, adoptat la 5 mai 1949 la Londra, prevede că

„Orice membru al Consiliului Europei recunoaşte principiul preeminenţei dreptului şi principiul în virtutea căruia orice persoană aflată sub jurisdicţia sa trebuie să se bucure de drepturile omului şi de libertăţile fundamentale”.

Supremația legii în societate (statul de drept) este unul dintre principiile în baza cărora funcționează democrațiile. În caz contrar, nu mai putem vorbi despre o democrație.

3. Ce verifică MCV-ul:

Odată cu aderarea la Uniunea Europeană, România a acceptat să-și asume o serie de drepturi și obligații ca parte a acordului cu UE. Una dintre condiții era și transpunerea acquis-ului comunitar în legislația românească, inclusiv pe zona de justiție și afaceri interne. Pentru a preveni deficiențele din sistemul administrativ, juridic și legislativ, precum și pentru a remedia deficiențele în lupta anticorupție, Comisia a stabilit un mecanism de cooperare și verificare.    

Obiectivele de referință pentru România sunt:

1. Independența sistemului judiciar și reforma sistemului judiciar;
2. Cadrul de integritate și Agenția Națională de Integritate;
3. Combaterea corupției la nivel înalt;
4. Combaterea corupției la toate nivelurile.

Pentru ultimul raport, cel din 2017, Comisia a realizat un bilanț al realizărilor și provocărilor rămase, oferind 12 recomandări finale înainte de a încheia / ridica MCV-ul. Dintre acestea, câteva au legătură foarte strânsă cu legile justiției – subiectul discutat de Viorica Dăncilă cu oficialii europeni:

• Recomandarea 1: Punerea în practică a unui sistem robust și independent de numire a procurorilor de rang înalt, pe baza unor criterii clare și transparente, cu sprijinul Comisiei de la Veneția. (Legea 303/2004);
• Recomandarea 3: reforma Codului penal și a Codului de procedură penală ale României ar trebui încheiată, iar Parlamentul ar trebui să își pună în practică planurile de adoptare a modificărilor prezentate de Guvern în 2016, după consultarea cu autoritățile judiciare;
• Recomandarea 4: Guvernul și Parlamentul ar trebui să asigure transparența totală și să țină seama în mod corespunzător de consultările cu autoritățile relevante și cu părțile interesate în cadrul procesului decizional și în activitatea legislativă legate de Codul penal și de Codul de procedură penală, de legile anticorupție, de legile în materie de integritate (incompatibilități, conflicte de interese, avere ilicită), de legile justiției (referitoare laorganizarea sistemului justiției), precum și de Codul civil și Codul de procedură civilă, inspirându-se din transparența procesului decizional pusă în practică de Guvern în 2016.

Așadar, în cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare, încă de la începutului demarării lui, se urmăresc pașii făcuți de România pentru o reformă sănătoasă a justiție. Și nu doar atât: experții Comisiei Europene recomandă fiecărei autorități sau instituție vizată alinierea la standardele europene și internaționale în materie de reformă a sistemului. Scoaterea legilor justiției și a Codurilor, la dorința expresă a prim-ministrului, din monitorizarea Mecanismului ar însemna, în mod evident, aducerea MCV la o formă fără fond, un instrument ce nu și-ar mai găsi plus-valoarea sau scopul existenței / utilizării.

Mai mult, nu trebuie să uităm că atât prin Tratatul privind Uniunea Europeană, cât și prin Actul privind condiţiile de aderare a Republicii Bulgaria şi a României şi adaptările tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană, România trebuie să ia în calcul, când vine vorba de legislația penală sau legislația privind justiția, următoarele exigențe asumate de țara noastră:

„în conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene, tratatele și legislația adoptată de Uniune pe baza tratatelor au prioritate în raport cu dreptul statelor membre” (TUE)

și faptul că Comisia Europeană poate acționa dacă:

„există deficienţe semnificative sau un risc iminent privind apariţia unor asemenea deficienţe în transpunerea, stadiul aplicării sau asigurarea respectării deciziilor-cadru sau a oricăror altor angajamente, instrumente de cooperare şi decizii privind recunoaşterea reciprocă în domeniul dreptului penal”.

Concluzie

Afirmația prim-ministrului Viorica Dăncilă este falsă.

„Statul de drept” este indisolubil legat și de legislația internă, dar și de exigențele legate de angajamentele asumate prin aderarea României la UE, inclusiv prin MCV.

Nu se poate disocia analiza făcută în cadrul MCV, de abordarea legislației interne, mai ales în domeniul justiției și luptei anticorupție.