Ce verificăm?

De când există legea castrării chimice în SUA și dacă ea apare în Europa și Moldova.

Verificare

Castrarea chimică a apărut în 1944. În acel an, câțiva oameni de știință din SUA au administrat bărbaților cu patologie sexuală un compusul pe bază de progesteron numit dietilstilbestrol, pentru a reduce producția de testosteron. Teoria spune că oprirea producției de testosteron scade impulsul sexual al bărbatului, limitând astfel actele sexuale compulsive.

Castrarea chimică presupune administrarea – prin injecție sau chiar tablete, zilnic, săptămânal și lunar pentru restul vieții – de medicamente bazate pe compuși chimici sau de hormoni sintetici pentru a îndepărta interesul sexual și pentru a face imposibil actul sexual.

Castrarea chimică a devenit măsură legală împotriva violatorilor și pedofililor în urmă cu peste 20 de ani, dar aplicarea ei este un subiect controversat, întors pe toate părțile, de fiecare dată când un stat ia în considerare acest lucru. 

A fost utilizată, de-a lungul anilor, sub diferite forme (fie ca pedeapsă, fie ca o modalitate pentru ca infractorii să-și reducă timpul de închisoare) în țări de pe toate continentele, printre care Argentina, Australia, Estonia, Israel, Noua Zeelandă, Polonia, Rusia, chiar și Kazakhstan.

SUA

Câteva state din SUA, printre care California, Florida, Georgia, Iowa, Louisiana, Montana, Oregon, Texas și Wisconsin au versiuni de castrare chimică în legile lor, chiar dacă nu este clar cât de frecvent se utilizează.

Recent, în iunie 2019, guvernatorul statului a semnat o lege care impune ca unii pedofili condamnați să fie supuși castrării chimice. Cei găsiți vinovați de o infracțiune sexuală împotriva unui minor sub 13 ani vor trebui să înceapă tratamentul medicamentos cu o lună înainte de a fi eliberați condiționat, urmând ca mai apoi o instanță să decidă când nu va mai fi necesar tratamentul. Infractorii vor trebui chiar să plătească pentru medicamente.

Primul stat care a introdus în lege castrarea chimică este California.  S-a întâmplat în 1996, când a apărut ca pedeapsă castrare chimică sau chirurgicală pentru molestarea repetată a copiilor. Infractorii condamnați pentru două agresiuni sexuale asupra minorilor puteau alege, ori să fie castrați chirurgical la cheltuielile guvernului, ori să se supună la injecții cu medicamente care reduc apetitul sexual.

EUROPA

Din păcate, nu există date oficiale la nivelul Uniunii Europene care să arate ce țări folosesc castrarea chimică. Reiese dintr-un răspuns al Comisiei Europene formulat în octombrie 2017 la întrebările adresate de europarlamentarul olandez Hilde Vautmans. 

În absența documentelor oficiale, folosim studiile și presa. 

Un studiu academic din 2007 privind sistemele penale din întreaga lume, International Handbook of Penology and Criminal Justice, folosit și de site-ul de fack-checking factcheckeu.info pentru o verificare similară cu aceasta, punctează (p. 141) că „mai multe națiuni europene permit, de asemenea, utilizarea castrării chimice pentru a controla devianța sexuală, deși există limite importante ale practicii”, dând exemple ce provin în cea mai mare parte din nordul Europei. 

„De exemplu, Suedia, Finlanda și Germania au cerințe de vârstă minimă, de la douăzeci până la douăzeci și cinci de ani. Folosirea castrării chimice nu este neapărat pentru a pedepsi sau controla în sine infractorii condamnați pentru abuz sexual. […] Mai degrabă, Finlanda nu permite procedura decât dacă va atenua anxietatea mentală a subiectului în privința acțiunilor sexuale deviante, în timp ce Danemarca, Germania și Norvegia permit castrarea dacă se poate demonstra că subiectul comite infracțiuni sexuale din cauza impulsurilor sexuale incontrolabile. Suedia permite castrarea chimică în cazul în care subiectul reprezintă o amenințare pentru societate, iar practica este strict voluntară și necesită informarea completă a subiectului cu privire la toate efectele secundare posibile”.

Un alt studiu din 2017, publicat în Jurnalul European de Științe Sociale (European Journal of Social Science Education and Research) – Chemical Castration of Child Molesters – Right or Wrong?! – , confirmă că pe lista statelor care folosesc castrarea chimică se află SUA, Argentina, Australia, Estonia, Israel, Noua Zeelandă, Polonia, Ungaria, Franța, Islanda, Lituania, Marea Britanie și Belgia. Acest studiu arată că:

„Parlamentul Estoniei a aprobat castrarea chimică pentru infractorii sexuali în 2012 și în conformitate cu legislația, instanțele pot impune tratament medical infractorilor sexuali, care ar fi obligați să ia medicamente speciale pentru o perioadă de până la trei ani. Castrarea chimică poate fi, de asemenea, o condiție prealabilă pentru eliberarea condiționată a infractorului) […] Guvernul francez în 2005 și Regatul Unit în 2007 au introdus în legislația lor castrarea chimică. În ambele țări este o procedură voluntară. Potrivit presei, în 2012, în Marea Britanie, în jur de o sută de pedofili au suferit castrare chimică în cadrul unui program guvernamental care avea ca scop să reducă probabilitatea ca aceștia să revină în închisori […] În legislația penală din Macedonia, castrarea chimică este o formă de sancțiune penală din 2014, țara devenind prima din regiune (Balcani) care tratează molestatorii copiilor cu medicamente”. 

Potrivit factcheckeu.info, în Belgia, castrarea chimică nu este prevăzută de lege, deși judecătorii o pot cere ca măsură pentru eliberarea condiționată a prizonierilor. În orice caz, deținutul trebuie să se supună în mod voluntar acestor proceduri și să fie informat cu privire la riscurile pentru sănătate.

Unul dintre statele care a iesit în evidență cu această măsură a fost Polonia.

În 2009, aceasta a devenit singura țară din Uniunea Europeană care a făcut din castrarea chimică o pedeapsă obligatorie pentru pedofili după eliberarea lor din închisoare. Țara permite utilizarea procedurii în cazuri de infracțiuni sexuale împotriva minorilor sub vârsta de 15 ani și împotriva propriilor rude.

 Cehia aplică o măsură ceva mai drastică pedofililor, și anume castrarea chirurgicală, fapt pentru care a fost chiar criticată de către Comisia Europeană.

REPUBLICA MOLDOVA

Republica Moldova a încercat introducerea castrării chimice. Parlamentul moldovean a votat în martie 2012 pentru castrarea chimică obligatorie a celor condamnați pentru abuzuri împotriva copiilor sub 15 ani. Legea prevedea că atât moldovenii, cât și străinii să fie condamnați la castrare chimică dacă au comis infracțiuni de pedofilie.

Însă, Curtea Constituțională a Moldovei a interzis în iulie 2013 utilizarea castrării chimice pentru pedepsirea pedofililor condamnați, considerând că aceasta reprezintă o încălcare a drepturilor fundamentale ale omului.

Până la decizia Curții Constituționale, cinci persoane fuseseră condamnate la castrare chimică, dar procedura nu a fost efectuată în niciunul dintre cazuri. 

ROMÂNIA

Castrarea chimică a fost (re)adusă în discuție în România de către Cătălin Rădulescu. Deputatul PSD a propus în 2018 un proiect de lege în Parlament care prevede castrarea chimică a pedofililor.

În inițiativa legislativă se propune reducerea la jumătate a pedepselor pentru pedofilii care acceptă castrarea chimică, dar şi interzice presei publicarea articolelor care instigă la violenţă cu privire la persoanele cercetate pentru pedofilie.

„În cazul infracţiunilor de agresiune sexuală asupra minorilor sau urmate de moartea victimei, făptuitorul va fi obligat să urmeze tratamentul de castrare chimică dacă a beneficiat, prin consimţământul său, de prevederile articolului 218 (Infracţiuni contra libertăţii şi integrităţii sexuale) alineatul 4(1) sau ale articolului 220 (Actul sexual cu un minor) alineatul 4(1)”, potrivit cărora „limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate numai dacă făptuitorul acceptă să urmeze un tratament de castrare chimică”.

Iar în expunerea de motive, deputatul afirmă, printre altele, că:

„Primul caz de castrare chimică a fost în 1944, în SUA, și în 1996, California a devenit primul stat american care a introdus castrarea chimică drept pedeapsă pentru infracțiunile de natură sexuală, tratamentul fiind obligatoriu pentru recidiviști, și pentru cei eliberați condiționat, unde, un judecător poate dispune administrarea injecțiilor de Depo-Provera, și unui condamnat a cărui victimă are sub 13 ani. […] În Europa, prima țară care a dezbătut și adoptat aplicarea obligatorie a tratamentului cu antiandrogenice pedofililor și violatorilor a fost Polonia, unde s-a validat un proiect de lege ce vizează persoanele care își violează rudele apropiate sau copiii cu vârste sub 15 ani. […] procedura a fost legalizată în 2009, lipsind caracterul benevol al acestei măsuri, iar decizia finală aparținând instanței de judecată, cu cel puțin șase luni înainte de a fi eliberat pedofilul din penitenciar. […] După Polonia, au urmat și țări precum Rusia, Franța, Germania, Suedia, Danemarca, Republica Moldova și Cehia […] În Cehia există o excepție, prin faptul că este singura țară în care pedofilii sunt castrați chirurgical”.

Aceasta nu este prima dată când deputatul s-a implicat într-un astfel de proiect. În martie 2014, un grup de 27 de parlamentari PSD, printre care Cătălin Rădulescu, dar și fostul premier Sorin Grindeanu, au propus castrarea chimică a persoanelor care au săvârşit infracţiuni de agresiune sexuală asupra minorilor. Proiectul de lege a fost respins atât de Senat, cât şi de Camera Deputaţilor, votul decisiv fiind dat pe 13 octombrie 2015.

A mai existat o inițiativă asemănătoare și în 2011, a mai multor deputați PDL, dar și aceasta a fost respinsă atât în Senat cât și în Camera Deputaților.

Deocamdată inițiativa legislativă a lui Cătălin Rădulescu se află încă la Camera Deputaților.

Acesta a readus-o în discuție în urmă cu câteva zile, în contextul în care premierul Viorica Dăncilă a afirmat că ia în calcul un referendum pentru castrarea chimică a pedofililor și violatorilor după tragedia de la Caracal.

Concluzie

Afirmațiile deputatului Cătălin Rădulescu sunt parțial adevărate pentru că există într-adevăr state în Europa care au ca măsură legislativă castrarea chimică, dar în privința Moldovei acesta oferă informații eronate. Vecinii noștri au încercat să o introducă, dar legea a fost declarată neconstituțională. Apoi, California este primul stat din SUA care a emis o lege în acest sens. Acest lucru s-a întâmplat în urmă cu 23 de ani și nu cu 60 cum a afirmat el.